Adriana MOCA
Pentru evenimentul „In Memoriam Horia Lovinescu”, trei titluri au fost propuse ca spectacol-lectură: Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, Moartea unui artist și Ultima cursă. Toate se jucaseră cu succes la Nottara, în vremea directoratului lovinescian. Ultima cursă s-a detașat net în opțiunile regizoarei Sânziana Stoican, grație prospețimii subiectului în contextul actual și al conexiunii cu lumea sportului.
„Ultima cursă”, mărturisește regizoarea, „este un text special și rafinat, care m-a atras de la prima lectură. Amestecul subtil de prospețime și gravitate, de frivolitate și profunzime cu care personaje tinere își caută sensul în viață, se descoperă și se redescoperă, m-a făcut să-l citesc cu interes, ca și cum aș viziona un film «nouvelle vague». Am avut curiozitatea să aud textul rostit și să lucrez spectacolul-lectură alături de niște actori tineri foarte speciali și sensibili, cu care am explorat lumea alergătorului de cursă lungă Sergiu Costescu. Am fost cu toții plăcut surprinși să descoperim în lecturi universalitatea poveștii pe care Horia Lovinescu o structurează în scene simple, directe și de multe ori pline de subtext. Cred că ceea ce spune acest text scris în anii ’70 rămâne la fel de valabil astăzi.”
Zilele acestea asistăm la procesul creat în jurul prezumtivului dopaj al Simonei Halep. Rețelele sociale sunt agore ale adorației medaliaților, când nu se transformă în adevărate tribunale, ca acum. Înotătorii David Popovici și Robert Glință, canotoarele Simona Radiș și Ancuța Bodnar, precum și Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Gabi Szabo, toți acești eroi ai efortului și depășirii limitelor umane ar putea fi tot atâtea modele ale personajelor din Ultima cursă, sportivul medaliat Sergiu Costescu, și ale fratelui său, mai tânărul Mihai Costescu, viitor olimpic.
Horia Lovinescu, intelectual, dramaturg strălucit și fost director al Teatrului Nottara, pe care-l comemorăm prin acest spectacol-lectură, cu ocazia împlinirii a patruzeci de ani de la moarte, scria despre piesă astfel: „Sunt, probabil, unul dintre puținii oameni care n-au pretenția că se pricep la sport mai bine decât chiar sportivii care-l practică cu strălucire. Tocmai această admirație ingenuă, naivă, dar spontană și sinceră, față de sportul de performanță mi-a dat curajul să atac o temă inedită în teatrul nostru. Pentru că față de sportivul de performanță nutresc o veche admirație. Mi se pare că la ora actuală – grație mai ales mijloacelor moderne de comunicație – el este expresia cea mai vie, mai directă, mai pregnantă, în sfârșit, mai accesibilă mulțimilor, a acelui spirit de cutezanță și sacrificiu, de disciplină și control, de autodepășire și automodelare, care însuflețește în munca lor – deseori anonimă – pe savant, pe scriitor, pe artist, pe toți cei care vor să zboare mai sus. Chiar atunci când se prăbușesc, acești oameni care țintesc mereu dincolo de limite, o fac cu o noblețe – din păcate – deseori ignorată. Eu văd în această prăbușire nu o cădere, ci o înălțare: Icar doborât e mai aproape de soare decât cei care s-au târât toată viața pe pământ”.
Scris în 1974, la premiera de la Teatrul Nottara a spectacolului Ultima cursă, fragmentul citat are forța simbolică a unei viziuni atemporale. Căci, în plină rumoare pe tema dopajului tenismenei – subiect care pare să acapareze atenția publicului de orice vârstă sau categorie socială –, se uită un aspect extrem de important. Un sportiv de performanță este o ființă a cărei viață se circumscrie sacrificiului de sine. Sergiu Costescu va părăsi o viață de celebritate și muncă asiduă, cu generozitate, dar și cu un ultim gest sacrificial. Asemeni lui Icar, va cădea și va ieși din scenă în favoarea fratelui său, Mihai Costescu, pe care el însuși l-a antrenat și în care crede cu fervoare.
Dedicăm acest spectacol-lectură memoriei lui Horia Lovinescu și, totodată, salutăm prezența tinerilor actori și a tinerelor actrițe din distribuție, cărora le dorim o carieră tot atât de frumoasă ca a artiștilor ce au interpretat în 1974 același text: Ștefan Iordache, Emil Hossu, Melania Cârje, Marga Barbu. Dacă facem abstracție de apelativul „tovarășe”, tipic perioadei comuniste, subiectul în sine rimează perfect cu realitatea zilei.
Vă invităm să urmăriți Ultima cursă duminică, 17 septembrie, de la ora 19:00, pe pagina de Facebook a Teatrului Nottara!
Ultima cursă de Horia Lovinescu
spectacol-lectură
Regia: Sânziana Stoican
Imagini proiecție: Valentin Vârlan
Distribuția:
Sergiu Costescu – Tudor Cucu Dumitrescu
Mihai Costescu – Dragoș Stoica
Cristina – Pamela Iobaji
Claudia – Daria Pentelie
Zamfir – Ion Grosu
Negrea – Dan Bordeianu
