Coleman și Valene dau impresia că stau pe niște butoaie de pulbere, sunt gata să explodeze în orice moment. Relația dintre cei doi frați, care și-au pierdut tatăl în urma unui „accident” cu o armă de foc, este una stranie, construită din conflicte și certuri permanente. Schimburile de replici sunt sclipitoare, iar personajele par să calce apăsat și zgomotos pe o coardă deja mult prea întinsă.
Unul dintre ei – Valene – colecționează statuete religioase, iar celălalt – Coleman – și-a făcut un obicei din a merge la înmormântări, în principal pentru mâncarea servită.
Fiecare îl provoacă pe celălalt, împingându-l spre limitele răbdării, singurul care încearcă să repare întrucâtva relația disfuncțională a fraților Connor fiind preotul Welsh. Dar sfaturile lui par să rămână neauzite pentru Coleman și Valene, ca și pentru restul satului în care își are parohia.
Însă, într-o răsturnare aproape mistică a rolurilor, se dovedește că tocmai cel care trebuia să fie salvatorul își așteaptă salvarea de la cei rătăciți…
