„Personajele din Efecte colaterale nu sunt metafore. Au, sper eu, toate trăsăturile umane esenţiale. Adică iubesc cât se poate, se ascund cât le merge, îi trădează pe cei de lângă ei, depăşesc limite care nu sunt ale lor, aruncă afară ce nu mai poate fi cărat înăuntru, regretă cu măsură şi încearcă să adapteze realitatea la propriile dorinţe. Pe scurt, îşi fac treaba, îşi văd de drum. Sigur că, uneori, preocupate cu adevărul lor intim, se întâmplă să dea peste cap alte adevăruri. Ale altora. Dar fără rea intenţie. Mai toate acțiunile au şi… efecte colaterale. Pur şi simplu, din când în când, apar şi consecinţe la care nu te aştepţi. Se întâmplă, nimeni nu e vinovat. Sau nu e sincer vinovat.”
Alexandru Popa, dramaturg
PRESĂ
„Un spectacol atipic pentru scena bucureşteană. Începe furibund ca o comedie, nu ştii când e parodie şi când te tratează cu toată seriozitatea, pentru ca, acumulând tensiune dramatică, măştile să cadă, să devină concomitent ibsenian şi pirandellian, ceea ce e un splendid paradox în sine, şi să sfârşească într-o tragedie de toată frumuseţea, de o inspiraţie aproape nordică.”
Andrei Crăciun, Ziarul Metropolis
