Deschidem un nou sezon al Dialogurilor fără mască la Teatrul Nottara, cu un regizor al cărui nume este cunoscut pe toată planeta. De la New York la Paris, la Viena, la Atena sau la București, creația lui pe marile scene ale lumii se configurează într-un traseu extraordinar, o carieră care a marcat peste jumătate de secol în teatru și operă la nivel mondial. O carieră care a început în România, în București, la Teatrul Nottara, unde a montat în zbuciumații ani ’60, piesa Omul care s-a transformat în câine de Osvaldo Dragun, un spectacol fără decor, complet revoluționar la acel moment.
Astăzi, la aproape 60 de ani distanță, Andrei Șerban vine la Dialoguri fără mască, iar tema discuției rămâne acum, ca și atunci, la fel de actuală: „De ce facem teatru azi?”
Într-o lume în care se trăiește pe orizontală, Andrei Șerban oferă o altă perspectivă și vine mereu cu semne noi de întrebare. Un posibil răspuns, înainte de un dialog care se anunță efervescent:
„Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Mă gândesc, în schimb, foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.
Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”
Evenimentul va avea loc pe 12 octombrie, de la ora 19.30, la Sala „George Constantin” a Teatrului Nottara.
Dialogul va fi moderat de criticul de teatru Monica Andronescu.
