Vizitatorul

Stagiunea 2005-2006

DOSAR DE PREZENTARE

Sala George Constantin

Data premierei: 7 și 8 ianuarie 2006

Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt

Traducerea: Silvia Dumitriu

Regia: Claudiu Goga

Scenografia: Mihai Mădescu și Luana Drăgoiescu

Muzica: George Marcu

Distribuția:

Sigmund Freud – Alexandru Repan

Necunoscutul – Marius Stănescu / Mircea Andreescu

Anna Freud – Crenguța Hariton

Nazistul – Cristian Nicolaie

Durata: 1 h 20 min.

Sinopsis

1938 – Al Treilea Reich este în ascensiune. Persecuțiile împotriva evreilor se înmulțesc și devin din ce în ce mai agresive. Molima urii cuprinde liniștitele orașe europene și îmbolnăvește de nesiguranță lumea întreagă. Austria este și ea cuprinsă de teroare, dar celebrul psihanalist Sigmund Freud refuză să își părăsească reședința. Se încăpățânează să nu recunoască amenințarea care se ivește la orizont.

Într-o noapte înstelată, străzile Vienei sunt cutremurate de cântecele soldaților germani și de strigătele îngrozite ale cetățenilor doborâți de pumnii acestora. Anna Freud este luată de Gestapo din propria casă. Freud, tatăl său, rămâne singur, așteptând întoarcerea ei. Dar, în cabinetul său, apare un necunoscut bizar. Cine este acest vizitator neanunțat? Un nebun în căutarea unei salvări? Poate este un prieten la nevoie?… Sau este Dumnezeu Însuși?

Regizorul Claudiu Goga construiește spectacolul pe tensiunea dialogului dintre cele două personaje – joc al îndoielii și al dezamăgirii, al incertitudinii, unde singura scăpare este speranța.

EXTRASE DIN TEXT:

(Necunoscutul și Freud)

Freud: (…) Vă interesează psihanaliza?

Necunoscutul: Doar dumneavoastră.

Freud: Dar cine sunteți?

Necunoscutul (reluând evocarea dinainte): Cel mai ciudat e că o să regretați Viena.

Freud (cu violență): Câtuși de puțin.

Necunoscutul: Da, o să vă pară rău după Viena… Deja ați început să o regretați, căci, uite, se face o lună de când tot refuzați să plecați de-aici.

Freud: Credeam că situația se mai poate schimba.

Necunoscutul: Nu, era doar nostalgia. Viena e orașul tinereții dumneavoastră. Londra nu va fi decât refugiul unui bătrân. (Foarte repede, ca pentru sine însuși). Și totuși, cum vă mai invidiez…

(…)

Freud: Cine sunteți?

Necunoscutul: Să porți nume are sens atunci când ești înconjurat de semenii tăi. Eu sunt singurul din specia pe care o reprezint.

Freud: Cine sunt părinții dumneavoastră?

Necunoscutul: Nu am părinți.

Freud: Au murit?

Necunoscutul: Sunt orfan din naștere.

Freud: Nu vă amintiți nimic despre ei?

Necunoscutul: Nimic, absolut nimic.

Freud: De ce nu doriți să vă amintiți?

Necunoscutul: Aș vrea să îmi amintesc. Din păcate, nu am ce.

Freud: De ce ați vrut să uitați?

Necunoscutul: Nu uit niciodată nimic, numai că nu am amintiri legate de ceea ce mă întrebați.

(Vizitatorul, Scena IV)

Despre piesă

Publicată în 1993, piesa Vizitatorul a fost încununată cu Premiul Molière, pentru cel mai bun autor dramatic. Textul a fost pus în scenă, în premieră absolută, la Petit Theâtre de Paris, la 23 septembrie 1993, spectacol care i-a adus lui Eric-Emmanuel Schmitt Premiul revelației teatrale, iar montarea a fost recompensată cu Premiul pentru cel mai bun spectacol al unui teatru particular.

„Un dialog între două persoane care, aparent, nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Freud a negat întreaga sa viață existența lui Dumnezeu, încercând să demonstreze că acesta este doar creația celor mai adânci temeri umane. Iar Eric- Emmanuel Schmitt folosește magia scenei pentru a evita cu o deosebită eleganță pendanteria și clișeul, reconciliind ceea ce pare incompatibil și reunind Creatorul și Creația. Ce duet subtil, mustind de observații înțepătoare, suspans și ironie. Ce răsfăț pentru minte și suflet. Discuția dintre Freud și Dumnezeu este relaxată și emană o insolență fermecătoare. Ceea ce îi oferă lui Schmitt puterea de a aborda cu naturalețe cele mai profunde mistere și cele mai serioase subiecte.”

(Fabienne Pascaud, Télérama)

Despre autor

Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre cei mai jucați dramaturgi francezi contemporani. Piesele sale, traduse în peste patruzeci de limbi, se bucură de succes atât în Europa, cât și în America. Pe scena Teatrului Nottara au prins viață poveștile sale, Rapsodie-n roz, o adaptare după romanul Oscar și Tanti Roz, montare care îl are pe Alexandru Repan în dublă ipostază de actor și regizor, Variațiuni enigmatice, o coproducție realizată cu Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, și Vizitatorul, ambele în regia lui Claudiu Goga.

I-au fost decernate peste douăzeci de premii și distincții literare, iar în 2001 a primit titlul de Chevalier des Arts et des Lettres.

Eric-Emmanuel Schmitt s-a remarcat însă în peisajul culturii internaționale prin proza sa. Dintre cărțile sale cele mai recente amintim: Elixirul dragostei (2014), Papagalii din Piața Arezzo (2013), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Concert în memoria unui înger (2010), Cei doi domni din Bruxelles (2012).