Urzeala lui Prospero

Urzeala lui Prospero

de Claudiu Romila

după opera lui William Shakespeare

Regia: Claudiu Romila
Asistența de regie: Simina Maria Romila
Muzica: Mircea Kiraly
Scenografia: Simina Maria Romila
Coregrafia: Dana Porlogea
Mixaj sunet: Dana Porlogea

Distribuţia:

Prospero, Macbeth, Regele Lear, Romeo, Iago – Claudiu Romila
Ariel, Ofelia, Emilia – Teodora Calagiu
Catarina – Nuami Dinescu
Cârciumăreasa, Desdemona, Lady Macbeth, Julieta –  Dana Porlogea
Petruchio, Hamlet, Launcelot, Othello – Vlad Gălățianu
Richard III, Groparul, Bufonul, Moș Gobbo – Mircea Teodorescu

Regia tehnică: Ionela Bahnaru
Sufleur: Ecaterina Cobzaru

Spectacol realizat cu sprijinul Teatrului Nottara

Durata: 2h

SINOPSIS

Urzeala lui Prospero

Douăzeci și două de personaje din cele mai cunoscute piese shakespeariene se întâlnesc datorită magiei unui alt personaj al marelui Will, Prospero, care, secondat de Ariel, schimbă, prin vraja compasiunii, cursul poveștilor.

Firul care dezleagă vechile urzeli încărcate de violență este cel al puterii vindecătoare a Femeii. Catarina cea îndărătnică, acum îmblânzită, vrea să o salveze pe Desdemona de gelozia ucigașă a lui Othello și îl întreabă pe Hamlet dacă o poate ajuta, dar acesta o sfătuiește să o caute pe Lady Macbeth. Împreună, cele două vor pleca la Londra să-i ceară ajutorul lui Richard III… și hora personajelor se întețește amețitor. Odată direcția imprimată, viețile acestora se rostogolesc implacabil, controlate de o finalitate pozitivă, căreia nimic nu i se poate opune.

Un metatext teatral, în care personajele vorbesc despre autorul care le-a zămislit, dar și despre România și care, desprinse de contextul propriilor piese, nu își mai împlinesc soarta, pentru că ceva se schimbă în marea țesătură: Ofelia nu mai moare, nici Romeo, nici Julieta, cei damnați se căiesc, binele triumfă. Hybris-ul, în viziunea lui Claudiu Romila devine komos, autorul, care este, în dulcele stil de odinioară al teatrului elisabetan, și regizor, și actor în piesă, propunându-și să încânte publicul cu un spectacol antrenant, vesel, dar și moralizator.

Stagiunea 2020-2021

 

Dosar de prezentare

 

Sala Horia Lovinescu

 

Prima reprezentație: 20 iunie 2021

 

Urzeala lui Prospero de Claudiu Romila

după opera lui William Shakespeare

 

Regia: Claudiu Romila

Coregizor: Simina Maria Romila

Muzica: Mircea Kiraly

Scenografia: Simina Maria Romila

Mișcarea scenică: Dana Porlogea

 

Distribuţia:

Prospero, Macbeth, Regele Lear, Romeo, Iago – Claudiu Romila

Ariel, Ofelia, Emilia – Teodora Calagiu             

Catarina – Nuami Dinescu               

Cârciumăreasa, Desdemona, Lady Macbeth, Julieta –  Dana Porlogea   

Petruchio, Hamlet, Launcelot, Othello – Vlad Gălățianu          

Richard III, Groparul, Bufonul, Moș Gobbo – Mircea Teodorescu           

 

 

Regia tehnică: Ionela Bahnaru

Sufleur: Ecaterina Cobzaru

 

Durata: 2 h

Spectacol găzduit de Teatrul Nottara

 

 

 

 

 

 

 

 

SINOPSIS

Un spectacol despre respingerea violenței și a morții, prin mijlocirea femeii

 

Urzeala lui Prospero

Douăzeci și două de personaje din cele mai cunoscute piese shakespeariene se întâlnesc datorită magiei unui alt personaj al marelui Will, Prospero, care, secondat de Ariel, schimbă, prin vraja compasiunii, cursul poveștilor.

Firul care dezleagă vechile urzeli încărcate de violență este cel al puterii vindecătoare a Femeii. Catarina cea îndărătnică, acum îmblânzită, vrea să o salveze pe Desdemona de gelozia ucigașă a lui Othello și îl întreabă pe Hamlet dacă o poate ajuta, dar acesta o sfătuiește să o caute pe Lady Macbeth. Împreună, cele două vor pleca la Londra să-i ceară ajutorul lui                                 Richard III… și hora personajelor se întețește amețitor. Odată direcția imprimată, viețile acestora se rostogolesc implacabil, controlate de o finalitate pozitivă, căreia nimic nu i se poate opune.

Un metatext teatral, în care personajele vorbesc despre autorul care le-a zămislit, dar și despre România și care, desprinse de contextul propriilor piese, nu își mai împlinesc soarta, pentru că ceva se schimbă în marea țesătură: Ofelia nu mai moare, nici Romeo, nici Julieta, cei damnați se căiesc, binele triumfă. Hybris-ul, în viziunea lui Claudiu Romila devine komos, autorul, care este, în dulcele stil de odinioară al teatrului elisabetan, și regizor, și actor în piesă, propunându-și să încânte publicul cu un spectacol antrenant, vesel, dar și moralizator.

 

 

ARGUMENT REGIZORAL

Am selectat douăzeci și două de personaje din cele mai importante nouă piese de teatru ale lui Shakespeare (Îmblânzirea scorpiei, Furtuna, Othello, Hamlet, prinț al Danemarcei, Macbeth, Richard III, Regele Lear, Neguțătorul din Veneția și Romeo și Julieta) care, prin fișele lor psiho-comportamentale, întrunesc datele necesare susținerii unei povești coerente, comice, care se vrea și satirică, despre pace și bună înțelegere, despre respingerea violenței și a morții, utilizând ca mijloc dramatic emanciparea femeii și reevaluarea importanței sale în familie și în societate. Dar cum oare ar putea să „subziste” într-o singură poveste, personaje atât de diferite, fără să le fie afectate identitățile trasate de creatorul  lor genial?

Fiind cunoscută apetența marelui dramaturg pentru tragedie, cu „instrumentarul” său caracteristic, am ales să oferim publicului fațete alternative ale acelorași personaje și circumstanțe, dar în sens pacifist și moralizator, propunându-ne să stârnim măcar un zâmbet, dacă nu hohote de râs, prin adaptarea situațiilor originale, la timpurile moderne.

Nivelul de autenticitate al piesei – raportat la coordonatele operei shakespeariene – va fi păstrat nu numai prin scenografia specifică Evului Mediu – câmpuri virane, piațete, castele, colibe, costume și recuzită adecvate – dar și prin vorbirea colocvială a personajelor, textul integral al piesei fiind realizat respectând canoanele scrierilor shakesperiene (versul alb, pentametrul iambic, cupletul rimat, alternate cu proza). Versurile sunt endecasilabice (fiecare vers este alcătuit din unsprezece silabe), excepție făcând personajele ne-nobiliare (oameni simpli, servitori, valeți etc.) care vorbesc în proză, așa cum Shakespeare și majoritatea scriitorilor importanți din epocă au statuat.

Mereu animate de instinctul crimei și al răzbunării, personajele lui Shakespeare iau, în mod straniu, de această dată – la porunca lui Prospero și cu ajutorul puterii transformatoare a lui Ariel – o întorsătură „neobișnuită”, în direcția prețuirii valorilor umane și a compasiunii.

Problematica, atunci ca și acum, este dezvoltată în jurul unui singur și același nucleu: femeia.  Mamă, fiică, soră, iubită, logodnică, soție, țiitoare, femeia este „cauza” și sursa principală a evoluției omenirii, secolul al XVI-lea fiind foarte ofertant în relevarea intens coloristică a acestui proces, sub toate aspectele.

Un vrăjitor, regi, prinți, generali de oști, valeți, oameni obișnuiți „conviețuiesc” dramatic într-o poveste care îndreaptă atenția spre pace, compasiune, iubire și bună înțelegere. Și atunci când acest mesaj este făcut prin comedie, prin joacă, sunt toate șansele să penetreze armura proastelor obiceiuri ale răului și ale violenței.

Dorința de a înlocui răul cu binele, urâtul cu frumosul, răutatea cu bunătatea, ține de înălțimea cugetului și a simțurilor, dar, mai ales, a unei conștiințe împăcate cu Creatorul, stăpânul păcii și al iubirii, care creează viață și o întreține. Meticulos, Prospero își supraveghează îndeaproape realizarea planului, determinându-l pe Ariel să execute întocmai poruncile, în schimbul eliberării promise.

Ne dorim un spectacol viu, antrenant, vesel, amuzant, dar și moralizator, astfel încât fiecare spectator să rețină măcar o fărâmă din universul propus de noi.

Claudiu Romila și Simina Romila, regizor / coregizor

 

 

 

ACTORII DESPRE SPECTACOL

 

Dana Porlogea despre Desdemona, Lady Macbeth, Julieta:

Desdemona, Lady Macbeth și Julieta sunt roluri râvnite de toate actrițele… Încă din facultate am sperat să am ocazia să le interpretez cândva, dar nu mi-am imaginat niciodată că voi fi într-atât de norocoasă, încât să le am „în palmă” pe toate trei, în același spectacol. Feminitatea lor este diferit creionată, caracterele lor sunt evident diferite, situațiile cu care se confruntă au un dramatism aparte, stropit cu umor fin, iar liantul lor sunt doar eu, îndrumată de un regizor și un artist deosebit, Claudiu Romila. Sunt roluri grele, serioase, care mă provoacă să mă autodepășesc.

Îmbrățișez aceste personaje cu mare bucurie și le voi face să trăiască, să vibreze și să-și spună povestea cu toată priceperea mea. Pe scurt, Desdemona, Lady Macbeth, Julieta, vă iubesc!

 

Nuami Dinescu despre Catarina

Am jucat rolul Catarinei în facultate și, încă de atunci, mi-am dorit să o reîntâlnesc; când am primit textul, mi s-a părut că Cineva acolo, sus, chiar mă iubește.

Personal, nu m-am împăcat niciodată cu gândul că Lorenzo, călugărul însărcinat să-i ducă lui Romeo scrisoarea, întârzie și tragedia morții celor doi îndrăgostiți nu poate fi evitată. Când văd un film, un spectacol al cărui final îl cunosc, sper, aproape ca un copil, că se va schimba ceva, cineva va repoziționa astrele, încât să se schimbe un amănunt cât de mic în traiectoria personajelor, iar ele să poată fi salvate. Ceva din această speranță o regăsesc, acum, la Catarina.

Catarina mea nu mai e îndărătnică; iubirea a schimbat-o și ea vrea să schimbe, la rândul ei, destinul altui personaj. Catarina mea e hotărâtă si puternică. Și de neoprit, ca orice femeie care știe că nu trebuie să renunțe, indiferent cât i-ar fi de greu, dacă vrea să izbutească.

 

Teodora Calagiu despre rolurile Ariel, Ofelia, Emilia

Cred că una dintre provocările cu care orice actor își dorește să se întâlnească este ca, măcar o dată, de-a lungul carierei sale, să interpreteze un rol shakespearian. Faptul că am șansa de a juca nu unul, ci trei personaje, atât de complexe și de diferite, într-o piesă originală, scrisă în stilul marelui Will, mă emoționează, mă incită și mă responsabilizează, iar descoperirea lor va fi, cu siguranță, un proces continuu.

 

Vlad Gălățianu despre Petrucchio, Hamlet, Launcelot şi Othello

Mă bucură faptul că acest spectacol îmi permite să ţin aproape de teatrul meu de suflet, Nottara. Am acum şansa de a interpreta mai multe personaje din dramaturgia shakespeariană, puse laolaltă într-o poveste originală, o „urzeală prosperă”. Pendulând între euforie, îmblânziri de scorpii, dileme existenţiale, conflicte cu stăpâni şi gelozii alimentate de minciună, încerc să rămân, totuşi, eu. Las pe Măria Sa, publicul, să hotărască dacă voi fi reuşit.

 

Mircea Teodorescu despre rolurile Richard III, Bufonul, Groparul, Moș Gobbo

Norocul este atunci când visul întâlnește realitatea. Îți dai seama ce șansă: îl scot la lumina pe Yorick pentru a mă lăsa bântuit de mai marele Richard, care mă transformă într-un bufon, bătrân de gânduri, îndrăgostit de cea mai frumoasă meserie din lume: jocul de-a norocul.

 

Dosar realizat de Gabriela Constantin

Arhivă articole