Ultima oră

Ultima oră

de Mihail Sebastian

Regia: Erwin Șimșensohn
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Sound design: Alexandru Suciu
Ilustrația muzicală: Erwin Șimșensohn
Lighting design: Daniel Klinger

Distribuția:

Alexandru Andronic – Gabriel Răuță
Bucșan – Ada Navrot
I.D. Borcea – Gavril Pătru
Ștefănescu – Daniela Minoiu
Voicu – Alexandru Mike Gheorghiu
Pompilian – Dani Popescu
Brănescu – Cristian Șofron
Agopian – Claudiu Romila
Niță – Vlad Bălan
Magda Minu  – Ana Radu
Gaby – Ioana Calotă
Ana – Crenguța Hariton
Werner – Andreea Măcelaru Șofron

Durata: 2h 30min (cu pauză)

URMĂTOARELE REPREZENTAȚII:

O comedie excelentă, nota în Jurnalul său Mihail Sebastian. Ultima oră – poveste demnă de un scenariu hollywoodian – se construiește în jurul unei erori de tipografie ce naște o serie de încurcături, lupte de putere dar și o mare iubire. Personaje memorabile într-o aventură cu final fericit!

*******

În redacția unei obscure și falimentare gazete, într-o dimineață, plictiseala se transformă în adrenalină pură. În locul foiletonului obișnuit, în coloanele ziarului Deșteptarea apare din greșeală un articol cu potențial de bombă, ce dinamitează liniștea unei persoane extrem de influente, celebre și bogate. Întreg arsenalul de corupție se pune în mișcare pentru reducerea la tăcere a inocentului profesor Andronic: intimidarea, amenințările, mituirea presei, traficul de influență. În societatea tuturor timpurilor, lipsa de scrupule și duplicitatea se manifestă identic.
Dar, în final, vor câștiga inteligența, dragostea și pasiunea pentru istorie. Teatrul Nottara readuce Ultima oră pe scenă, la 48 de ani de la montarea lui Valeriu Moisescu (1975) cu George Constantin în rolul lui Bucșan. Un text mereu actual, în regia lui Erwin Șimșensohn și scenografia Carmencitei Brojboiu.


PRESĂ

„Un spectacol bine lucrat și jucat, cu adevărat “descrețitor”. Un cîștig pentru Nottara.”

Liviu OrneaIrezistibila doamnă Bucșan, agenda.liternet.ro

 

 

Stagiunea 2023-2024

 

Dosar de prezentare

Sala Horia Lovinescu

Data primei reprezentații: 29 septembrie 2023

Data premierei: 8 octombrie 2023

Ultima oră

de Mihail Sebastian

 

Regia: Erwin Șimșensohn
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Sound design: Alexandru Suciu
Lighting design: Daniel Klinger

Distribuția:

Alexandru Andronic – Gabriel Răuță
Bucșan – Ada Navrot
I.D. Borcea – Gavril Pătru
Ștefănescu – Daniela Minoiu
Voicu – Alexandru Mike Gheorghiu
Pompilian – Dani Popescu
Brănescu – Cristian Șofron
Agopian – Claudiu Romila
Niță – Vlad Bălan
Magda Minu  – Ana Radu
Gaby – Ioana Calotă
Ana – Crenguța Hariton
Werner – Andreea Măcelaru Șofron

 

Regizor tehnic: Dragoș Moloiu

Sufleur: Alina Hiristea

Durata: 2h 30min (cu pauză)

O producție a Teatrului Nottara

 

 

Sinopsis

O comedie excelentă, nota în Jurnalul său Mihail Sebastian. Ultima oră – poveste demnă de un scenariu hollywoodian – se construiește în jurul unei erori de tipografie ce naște o serie de încurcături, lupte de putere dar și o mare iubire. Personaje memorabile într-o aventură cu final fericit!

În redacția unei obscure și falimentare gazete, într-o dimineață, plictiseala se transformă în adrenalină pură. În locul foiletonului obișnuit, în coloanele ziarului Deșteptarea apare din greșeală un articol cu potențial de bombă, ce dinamitează liniștea unei persoane extrem de influente, celebre și bogate. Întreg arsenalul de corupție se pune în mișcare pentru reducerea la tăcere a inocentului profesor Andronic: intimidarea, amenințările, mituirea presei, traficul de influență. În societatea tuturor timpurilor, lipsa de scrupule și duplicitatea se manifestă identic.
Dar, în final, vor câștiga inteligența, dragostea și pasiunea pentru istorie. Teatrul Nottara readuce Ultima oră pe scenă, la 48 de ani de la montarea lui Valeriu Moisescu (1975) cu George Constantin în rolul lui Bucșan. Un text mereu actual, în regia lui Erwin Șimșensohn și scenografia Carmencitei Brojboiu.

Comunicat de presă

Comedie „excelentă”,  satiră a corupției și rețelelor de influență, spectacolul reunește nume de rezonanță din echipa teatrului. Piesa a mai fost jucată la Nottara în 1975, în montarea regizorului Valeriu Moisescu, cu George Constantin în rolul lui Bucșan. La vremuri noi și pline de provocări, actuala mizanscenă va surprinde spectatorii printr-o distribuție asupra căreia păstrăm încă puțin suspansul!

Scriitor, dramaturg, jurnalist, cronicar dramatic, figură intelectuală strălucită, Mihail Sebastian a susținut cu fervoare necesitatea unei dramaturgii românești puternice. „Funcțiunea principală, definitorie a unui teatru: să creeze literatură dramatică. Din zece piese comandate, să presupunem că nu s-ar scrie decât patru. Din patru piese scrise, să presupunem că izbutită nu ar fi decât una singură. Ar fi de ajuns ca existența unui teatru românesc să fie justificată” scria în Notă tot despre literatura dramatică în Revista Fundațiilor (nr. 11, noiembrie 1936.)

„Ultima oră” e una din piesele optimiste ale dramaturgului, cu un final fericit, iar critica pe care o aduce cinismului și corupției e tot atât de valabilă și astăzi.  Povestea începe în redacția obscurei și falimentarei gazete, Deșteptarea, cu ziariști neplătiți și obosiți, așteptând acea lovitură, capabilă să vândă tirajul. Într-o dimineață, plictiseala și apatia se transformă în adrenalină pură. În locul foiletonului obișnuit, apare un articol, semnat de un oarecare profesor Andronic. Lectura greșită a textului dinamitează liniștea unei persoane extrem de influente și bogate, Bucșan. Acesta va utiliza tot arsenalul de intimidare asupra profesorului Andronic, ce pare că e în posesia unor detalii secrete, despre afaceri necurate. În societatea interbelică sau modernă, corupția, micul sau marele interes personal sunt identice. Istețimea tinerei Magda, inocent îndrăgostită de Alexandru cel Mic, cum îl numesc studenții pe profesorul Andronic, conduce spectaculos jocul de-a șoarecele și pisica, transformând amenințarea într-o …. subvenție culturală! Cu tot ce știm despre trădări și vânzări de conștiințe, s-ar putea crede că intervenția dramaturgului îndulcește realitatea.  Magnații de azi folosesc ceaiuri otrăvite sau bombe pentru înlăturarea unui adversar.  Cu sensibilitate și omenie, Mihail Sebastian a preferat un alt final, unul în care personajele idealiste, „visătorii” câștigă. O speranță și pentru publicul modern, confruntat cu un orizont sumbru, plin de violență, catastrofe naturale și alterări nevrotice ale relațiilor umane.

O comedie antrenantă, cu personaje ușor recognoscibile din societatea contemporană, în interpretarea actrițelor: Ada Navrot, Daniela Minoiu, Crenguța Hariton, Andreea Măcelaru Șofron, Ioana Calotă, Ana Teodora Radu și a actorilor Gabriel Răuță, Gavril Pătru, Alexandru Mike Gheorghiu, Cristian Șofron, Dani Popescu, Vlad Bălan, Claudiu Romila.

Pe 8 octombrie 2023,  s-au împlinit 116 ani de la nașterea scriitorului Mihail Sebastian.

 

Mihail Sebastian, un spirit viu

Adriana Moca

Mihail Sebastian se naște pe 8 octombrie 1907, după apusul soarelui, la Brăila, în familia Hechter. În tradiția iudaică, e deja 9 octombrie iar numele copilului trebuie ținut secret, până la pronunțarea cu voce tare în fața comunității la sinagogă. Iosif, alintat Iosi, e trecut în registru cu data din calendarul creștin, 8 octombrie 1907.*

Ziua ceremoniei circumciziei și a pronunțării numelui – cel mai important eveniment din viața unui evreu – se petrece la zece zile după naștere, pe 18 octombrie, astfel că Mihail Sebastian o va menționa ca dată oficială în Jurnalul său. E un copil timid și crescut după toate canoanele politeții, inteligent și sensibil, ceea ce îi aduce de timpuriu confruntări și cruzimi ale copiilor de origini diferite, greci, turci, români, italieni, nemți, englezi care sălășluiesc laolaltă în orașul-port. Între 1915 şi 1926 urmează clasele primare şi liceul „Nicolae Bălcescu“ din oraşul natal. Absolvă Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie ale Universităţii din Bucureşti, după care încearcă, fără succes, să-şi ia doctoratul la Paris. Lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant.

Înzestrările intelectuale sunt remarcabile, cu toate astea va îndura nenumărate nedreptăți și umilințe aproape întreaga viață, din cauza originii sale. Nu va putea să publice sub numele real, din cauza curentului antisemit care traversa la acea perioadă societatea românească, astfel că își caută un pseudonim. Și-l găsește, într-un mod excepțional ironic! Mihail de la Legiunea Arhanghelului Mihail, înființată de Corneliu Zelea Codreanu. În cartea profetului Daniel, arhanghelul era protectorul evreilor! Și Sebastian de la Sfântul Sebastian, care-și ascunsese credința creștină, așa cum și Iosif Hechter încerca să-și camufleze originea evreiască. Monitorul Oficial consemnează schimbarea numelui pe 6 mai 1935.  Alte pseudonime sub care va publica: Flaminius, când scrie cronică muzicală sau Victor Mincu, semnând Steaua fără nume.

De-a lungul carierei de gazetar a fost pe rând sau simultan: critic literar, cronicar dramatic sau de film, cronicar muzical și comentator de artă plastică. Debutează în 1926 cu versuri în revista ieşeană Lumea. Bazar săptămânal şi, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian) la ziarul Politica. În 1928, începe să publice la Universul literarTiparniţa literarăVremea. Tot în 1928, devine colaborator, apoi redactor la Cuvântul, condus de Nae Ionescu. În 1932–1933 este redactor la România literară (săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 şi 1936 colaborează la revista Azi (condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundaţiilor Regale (redactor între 1936 şi 1940), RampaViaţa româneascăL’Indépendance roumaine şi altele. Un profil intelectual al unui spirit viu, receptiv la toate formele de manifestare ale artei și, în egală măsură, atent cronicar politic. Mihail Sebastian a ironizat în numeroase rânduri naționalismul violent de sorginte germană, care inflama și România, descriindu-l pe Hitler cu sarcasm drept ”cancelarul-zugrav” sau ”frumosul Adolf”.

Romanele sale, Femei, Orașul cu salcâmi, Accidentul (cu un mare succes la publicul feminin, mereu cel mai important segment de cititori de beletristică) îi asigură autorului o aură de seducție, deși, în realitate, Sebastian e departe de a fi modelul masculin viril. Totuși, se îndrăgostesc de el (sau de scriitor, de măștile acestuia, de dramaturg și personaje?) Leny Caler – celebră actriță a timpului, Jeni, Maryse, Cella, Wendy, Marie, Nadia…. ”Sunt un sentimental” spune Ștefan Valeriu în Jocul de-a vacanța. ”Un bărbat nu crede femeile care îl adoră”, contrapunctează profesorul Andronic din Ultima oră. Între cei doi poli emoționali, diametral opuși, pendulează și omul Sebastian. Comediile sale romantice conțin mereu tristețea unui bărbat singur, care are ”atâtea de uitat” ** iubind o figură feminină, adesea inaccesibilă. O natură duală, chinuită, cu un imens rezervor de tandrețe și visare.

A susținut cu fervoare necesitatea unei dramaturgii românești puternice, a scris cronică dramatică cu rafinament și sensibilitate, atent la arta cuvântului. „Funcțiunea principală, definitorie a unui teatru: să creeze literatură dramatică. Din zece piese comandate, să presupunem că nu s-ar scrie decât patru. Din patru piese scrise, să presupunem că izbutită nu ar fi decât una singură. Ar fi de ajuns ca existența unui teatru românesc să fie justificată” ***

Mihail Sebastian rămâne în literatură o figură de intelectual strălucit, cu neșansa de a fi trăit într-o epocă extrem de frământată și injustă la adresa evreilor. Prin spectacolul Ultima oră la Teatrul Nottara ne dorim să-l elogiem pentru tot ce a însemnat în cultura română. Mare iubitor de teatru, având un fler special pentru actorii valoroși, Mihail Sebastian scria la dispariția lui Constantin I. Nottara, în 1935: „era înainte de orice o mare prezență. Cineva care prin simplul fapt că intră în scenă – înainte de a vorbi, înainte de a schița un gest – devine un punct de foc, un centru de unde sufletești. Căldura acestei prezențe, tăcuta ei putere, concentrata ei strălucire interioară – acesta este geniul actoricesc. Nottara era o astfel de prezență”.

Teatrul Nottara readuce Ultima oră pe scenă, la 48 de ani de la montarea lui Valeriu Moisescu (1975) cu George Constantin în rolul lui Bucșan. O triplă reverență artiștilor creatori Mihail Sebastian, C.I. Nottara, George Constantin, și aplauze echipei teatrului pentru cea mai recentă mizanscenă semnată de Erwin Șimșensohn și scenografia Carmencitei Brojboiu!

 

* Singur, Viața lui Mihail Sebastian, Tatiana Niculescu Bran, Humanitas, 2022 și Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Dorina Grăsoiu, Editura Minerva, 1986

** Jurnal 1935-1944, Editura Humanitas,1996, p. 130,

*** Notă tot despre literatura dramatică – Revista Fundațiilor, III, nr. 11, noiembrie 1936

 

O comedie excelentă

Adriana Moca

           Gazetar bine informat asupra situației social-politice din perioada interbelică, spirit combativ și lucid, sesizând și deseori anticipând cursul evenimentelor, Mihail Sebastian a semnat articole aproape zilnice, cu o varietate de subiecte ale vieții cotidiene. Iscusit pamfletar, a făcut publice o serie de abuzuri, ilegalități, nereguli ale societății românești interbelice, pornind de la fapte diverse sau considerații asupra politicilor culturale din teatru sau educație. A militat pentru pace, apărarea valorilor democratice, înscriindu-se printre intelectualii lucizi ai epocii. Multe dintre personajele sale își trag seva din articolele publicate la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde i-a avut colegi pe Ion Vinea, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Tudor Vianu.

Pe 6 februarie 1941, Mihail Sebastian notează în Jurnalul său ideea unei comedii despre presă, din redacția unui ziar falimentar, ”într-o zi de vară (1928-1929), în plină vacanță politică, fără evenimente, fără știri, cu tirajul în scădere.” Dar, antisemitismul ce bântuia societatea românească interzicea evreilor să ocupe orice fel de funcții în teatre, fie că era vorba despre actori, dramaturgi, regizori sau corp tehnic, prin Decretul nr. 42181/11 septembrie 1941, emis de Ministerul Cultelor și Artelor. Era, deci, imposibil ca Mihail Sebastian (chiar și camuflat de un pseudonim) să fie reprezentat pe o scenă. Nimeni n-ar fi acceptat numele unui dramaturg evreu pe afiș. Dar, pe 3 ianuarie 1942, Nicușor Constantinescu, directorul Teatrului Alhambra se oferă să-i preia o piesă, să o semneze cu numele său, să o prezinte unui teatru și să o joace.

Întrezărind oportunitatea și soluția financiară salvatoare, la începutul anului 1942, Mihail Sebastian scrie în Jurnal, despre două proiecte de piese, Ultima oră și Fapt divers, la care se adaugă o idee mai veche, Alexandru cel Mare. ”Insuficient conturate”, adaugă dramaturgul, mereu torturat de întrebările unui creator perfecționist. ”Voi fi în stare? Voi avea norocul să găsesc ceva? Voi putea lucra destul de repede?” În câteva zile, sintetizează ideile, scrie și face progrese deși este nemulțumit de timpul puțin pe care-l are la dispoziție pentru lucrul efectiv la piesă. Istoria nu e favorabilă teatrului, și cu atât mai puțin evreilor în iarna grea a lui 1942. Fără dovada zilelor de muncă la curățirea zăpezii, ”vor forma primele batalioane de lucrători evrei ce vor pleca în Transnistria”.

Pe fondul descurajant al știrilor de război, împrumutând de ici și colo sume de bani pentru întreținere, copleșit de mizerii, spaime și umilințe, traduce sonetele lui Shakespeare și citește mult sau cumpără discuri Mozart și Bach, compozitorii săi preferați. ”Ca să-mi fac și eu o bucurie”. În iunie, zvonurile despre criza antisemită și plecarea lui Eugen Ionescu se suprapun peste o perioadă de ”neinspirație absolută”, când are îndoieli asupra intrigii actului III, și i se pare că tot ce scrie e ”lemnos, cenușiu, inutil. Aștept de undeva puțină grație”. Câteva luni mai târziu încheie lucrul la ”Ultima oră”, recitește piesa și conchide, ”o comedie excelentă”!

Dosar de prezentare realizat de Adriana Moca

Arhivă articole