Fazanul

Stagiunea 2022-2023

Dosar de prezentare

Sala Horia Lovinescu

Prima reprezentaţie: 1 aprilie 2015

Data reluării: 17 septembrie 2022

Fazanul de Georges Feydeau

Traducerea: Doru MAREŞ

Regia: Alexandru MÂZGĂREANU

Decorul: Ştefan CARAGIU

Costumele: Alexandra MÂZGĂREANU

Muzica: Alexandru SUCIU

Distribuţia:

Crépin Vatelin – Gabriel RĂUȚĂ

Edmond Pontagnac – Şerban GOMOI

Ernest Redillon – Răzvan BĂNICĂ

Lucienne Vatelin – Sorina ŞTEFĂNESCU

Clotilde Pontagnac – Laura VASILIU / Raluca GHEORGHIU

Clara – Raluca GHEORGHIU / Laura VASILIU

Maggy Soldignac – Diana ROMAN

Armandine – Ioana CALOTĂ

Doamna Pinchard – Crenguţa HARITON

Narcisse Soldignac – Mihai MARINESCU

Domnul Pinchard – Ion HAIDUC

Comisarul – Alexandru Mike GHEORGHIU

Jean / Victor / Gerome – Vlad BĂLAN

Durata: 2 h 15 minute (cu pauză)

Sinopsis

Fazanul este o comedie spumoasă, în care jocul aparenţelor, încurcăturile de tot soiul, imprevizibilul şi răsturnările de situaţie sunt menite să declanşeze hohote de râs, iar rolurile se schimbă într-un ritm ameţitor, astfel că păcălitorul devine foarte uşor păcălit.

Crepin Vatelin este un avocat respectabil, din elita intelectuală a Parisului. Alături de frumoasa lui soţie, Lucienne, formează unul dintre cele mai solide cupluri ale neliniştitei agitatei lumi mondene şi nimic nu pare să le ameninţe stabilitatea conjugală, construită în timp, din încredere şi… lipsă de probe.

Însă cel care va răsturna ordinea acestui mic univers domestic este Edmond Pontagnac, un cuceritor fără portofoliu, prietenul lui Crepin şi admirator înfocat al farmecelor maritale ale doamnei Vatelin.

Casa Vatelin, în care galeria de artă se transformă în cufărul de secrete ale lui Polichinelle, este şi destinaţia preferată a impetuosului Ernest Rédillon, devotat trup şi suflet virtuoasei Lucienne (fără ca aceasta să şi-o dorească neapărat). Dar se mulţumeşte şi cu modeste „suplimente”, de la Pluplu şi Armandine, până la întrunirea condiţiilor speciale necesare pentru ca Vatelin să devină încornorat. Sosirea temperamentalei Maggy, venită din Anglia pentru a-l vedea pe dragul ei „Creepy”, poate face ca acest lucru să se întâmple mai devreme decât ar fi sperat Rédillon.

Totuşi Pontagnac este cel care declanşează o serie de întâmplări efervescente, în care soţii, soţi, amanţi şi amante se întâlnesc într-un joc al oglinzilor, fiecare dintre ei fiind reflectat din mai multe unghiuri, sub lumini diferite, pentru ca, la final, să se restabilească (dez)echilibrul iniţial.

O înlănţuire clocotitoare şi surprinzătoare de întâmplări reaşază lucrurile după logica sclipitoare a comediilor bulevardiere şi ne dezvăluie, într-un final, cine e Fazanul.

EXTRASE DIN TEXT

LUCIENNE: Domnule, vă rog să ieşiţi imediat!

PONTAGNAC: Doamnă, nu vă temeţi, nu vă fac niciun rău! N-oi fi având eu chiar cele mai nevinovate intenţii din lume, dar vă jur că duşmănoase nu sunt… Din contră.

LUCIENNE: Domnule, eşti nebun?!

PONTAGNAC: Da, aici aveţi dreptate, sunt nebun după dumneavoastră! Ştiu că par de-a dreptul obraznic, că nu mă port cum trebuie, dar nu îmi pasă. Vă iubesc şi orice metodă e bună dacă ne va aduce împreună…

LUCIENNE: Domnule, nu mai vreau să te ascult!… Gata!.. Ieşi!…

PONTAGNAC: Asta nu! Să mi se întâmple orice, absolut orice, dar asta nu! Dacă-ţi zic că te iubesc?! Doar ce te-am zărit şi-am simţit cum mă fulgeră iubirea! De opt zile sunt lipit de urma tălpilor tale! Doar ai observat.

LUCIENNE: Nici măcar nu te cunosc.

PONTAGNAC: Nici eu pe tine şi asta mă face să-mi pară atât de rău încât ţin neapărat să îndrept lucrurile.

Fazanul, Actul I, Scena 1

VATELIN: Doar nu sunt un bărbat liber. Sunt însurat!

MAGGY: Însurat?!

VATELIN: Da, fir-ar!…

MAGGY: La London zis că n-ai hoaţă!

VATELIN: Soaţă!

MAGGY: Hoaţă, soaţă, same bloody thing!

VATELIN: Păi, nu, nu e tot aia! Cu o hoaţă mai e cum mai e, dar cu o soaţă…

MAGGY: Well, so de ce zis?…

VATELIN: Eeei… Păi da, n-aveam soaţă, că rămăsese la Paris…

MAGGY: So… deci… E gata cu noi doi?

VATELIN: Maggy, zău aşa, înţelege şi tu…

MAGGY: So, you’ll never love me again?

VATELIN: Ba da, când mai vin la Londra! Acolo, da!

MAGGY: Creepy, you don’t love me anymore!

VATELIN: Taci din gură, poate să te audă nevastă-mea!

Fazanul, Actul I, Scena 13

Argumentul regizorului

Fazanul este o comedie extraordinară, cu o intrigă explozivă şi cu personaje foarte bine conturate. Cred că, împreună cu scenograful şi cu actorii din distribuţie, am reușit să facem un spectacol elegant, o montare de bună calitate, care să pună comedia bulevardieră acolo unde îi este locul. Nu cred că acest gen este mai prejos decât celelalte. Mulţi consideră că este un gen accesibil şi astfel, din păcate, s-a strecurat confuzia că acesta ar fi echivalentul spectacolelor uşoare, uneori vulgare sau de proastă calitate. Alexandru Mâzgăreanu

Argumentul scenografului de decor

Când am intrat pe ușă la prima repetiție a spectacolului Fazanul i-am văzut – toți tineri. Inclusiv regizorul, creatoarea de costume, inclusiv Haiduc. Cum să nu ai chef de lucru? O întoarcere în timp nu poate fi decât benefică. Rezultatul: un spectacol plin de vitalitate, tânăr, colorat, vesel, cu tupeu… o primăvară! Ștefan Caragiu

Argumentul scenografului de costume

Spectacolul Fazanul a reprezentat, pentru mine, pretextul de a aduce în actualitate forme și siluete specifice începului anilor ’60. Grafismul monocrom îmbinat cu tonuri puternice de culoare conturează trăsăturile specifice fiecărui personaj. Prin costume mi-am propus o trecere în revistă a celor mai în vogă tendințe vestimentare la vremea respectivă. Alexandra Mâzgăreanu

Despre autor

Georges Léon Jules Marie Feydeau s-a născut pe 8 decembrie 1862, la Paris, în familia scriitorului Ernest Feydeau, pasionat de arheologie şi de Egipt, şi a imigrantei poloneze Léocadie Boguslawa Zalewska.

A început prin a-şi dori să fie actor (a fondat micuţa companie Cercle des Castagnettes) şi a fost extrem de pasionat de pictura impresionistă (imagistica pieselor sale a fost influenţată şi de orele de studiu sub îndrumarea socrului său, renumitul pictor portretist Carolus-Duran).  Adevăratul succes, însă, l-a repurtat ca dramaturg.

A scris numeroase piese, prima dintre acestea fiind, în 1880, Prin fereastră (Par la fenêtre, pe când avea doar 18 ani, dar cel dintâi mare succes l-a avut şapte ani mai târziu, cu Tailleur pour dames (Croitor de dame), la care a lucrat pe perioada stagiului militar. Consacrarea a venit de-abia în 1892, când Domnul vânează (Monsieur chasse!) şi Champignol malgré lui au debutat triumfător la Palais-Royal, respectiv Théâtre des Nouveautés, având peste 1000 de reprezentaţii fiecare.

Iar odată cu Fazanul (Le Dindon) (1896), Puricele (La Puce à l’oreille) (1907) şi Ocupă-te de Amélie! (Occupe-toi, d’Amélie!) (1908), teatrul francez şi-a proclamat noul superstar din La Belle Époque.

Tema preferată în comediile sale o reprezintă identitățile neclare, situațiile quiproquo, în care un personaj este confundat cu un altul, din care apoi rezultă un șir interminabil de încurcături, incapacitatea de asumare a greșelilor, panica provocată de confruntarea cu acestea, Feydeau orchestrând cu multă subtilitate întâlniri nedorite între oameni care fac tot posibilul să le evite.

Feydeau a semnat și scenografia, costumele, luminile pieselor pe care le-a scris, concepând contrastul dintre peisaj și spațiile minuțios concepute cu aceeași rigoare cu care își gândea spectacolele.

A dus o viață boemă, noctambulă, fastuoasă. Avea propria masă la Maxim, celebrul local parizian, important loc de întâlnire din perioada Belle-Epoque, frecventat de mari personalități ale vremii, printre care Marcel Proust, Jean Cocteau, și despre care Franz Lehar, faimosul compozitor de operete spunea că este locul ideal să duci o femeie, dar nu soția, dedicându-i un cântec în Văduva veselă „Da geh’ ich zu Maxim” (Mă găsești la Maxim). Feydeau i-a dedicat în 1899 o piesă întreagă: La dame chez Maxim (Dama de la Maxim).

În 1919, autorul este diagnosticat cu demență, cauzată de siflis și este internat la sanatoriul Rueil-Malmaison, unde își petrece ultimii doi ani de viață. Cu ceva timp înainte de sfârșit, își pierduse luciditatea, iar mintea lui glisa pe muchia ascuțită a nebuniei, pe care a provocat-o cu atâta farmec în existența personajelor lui. Feydeau moare la vârsta de 58 ani și este înmormântat la cimitirul Monmartre, din Paris.

Despre piesă

În anul 1892, la apariția lui Feydeau pe scena teatrală franceză, vodevilul francez, desăvârșit de Labiche, era în declin. Se montau aceleași piese, ale autorilor consacrați, în propuneri regizorale clasice. Descoperirea operetei, în 1858 odată cu Orfeu în infern, a lui Jacques Offenbach, a dat lovitura de grație formelor prăfuite de spectacol. Era nevoie de o schimbare. În comedia bulevardieră, acesta a l-a avut ca pionier pe Alfred Néocles Hannequin, ale cărui mecanisme comice au fost însușite de Georges Feydeau: o arhitectură precisă a acțiunii, intrigă bazată pe quiproquo-uri și peripeții, iar sursa umorului o reprezentau numeroasele încurcături, riguros orchestrate, în care intră și ies cu o dinamică sclipitoare.

Inspirat de „hannequinade”, Feydeau nu și-a dorit să propună o tehnică nouă, ci să inoveze în teritoriul celei existente, exploatând toate posibilitățile farsei.

Premiera internațională a piesei Fazanul (Le Dindon) avut loc pe 8 februarie 1896, la Teatrul Palais-Royal, în deschidere jucându-se piesa într-un act Le Bigame a lui Edgard Purcelle, iar până anul următor piesa a avut peste 250 de reprezentații, fiind un triumf incontestabil. Tocmai pentru a se delimita de tradiția învechită a vodevilurilor, Feydau a  preferat să-și promoveze creația cu titulatura „piesă în trei acte”.

Până în  1926, piesa a fost montată cu succes la Vaudeville, Théâtre des Varietés, Scala, după care a urmat o perioadă de pauză, Fazanul fiind redescoperit după cel De-al Doilea Război Mondial. De această dată chiar la Comedia Franceză, în 1951, care l-a inclus în repertoriul teatral cu o montare în regia lui Jean Meyer, fiind prima comedie bulevardieră în Templul teatrului francez.

Tot Meyer a  pus în scenă altă variată a Fazanului și la Théâtre de Célestins, din Lyon, cu Alain Feydeau, nepotul dramaturgului în rolul lui Pontignac.

Piesa a avut și mai multe adaptări pentru cinema, în 1913 – regia: Henri Pouctal, în 1923, regia: Amleto Palermi, în 1951, regia: Claude Barma și în 1986, într-un telefilm regizat de Pierre Badel.

Actorii despre Fazanul

Spectacolul lui Alex Mâzgăreanu șterge praful de pe comedia bulevardieră; mai exact, schimbă perspectiva și dă un restart modului de a aborda acest gen teatral, scăpând de preconcepțiile de tip „asta se face numai așa”. Creează o producție teatrală cu stil. Un stil unitar, puternic și modern. Fazanul are o distribuție excelentă ce are ca principale atuuri versatilitatea și umorul, și care exploatează aceste atribute într-un univers cromatic și sonor admirabil creat de Ștefan Caragiu și de Alexandra Mâzgăreanu, pe de o parte, și Alexandru Suciu, pe de alta. Gabriel Răuță

Pontagnac este șarmant, ambițios, de neoprit în cuceririle sale amoroase, neînfricat până la proba contrarie, caracteristici de bază ale oricărui bărbat din lume. Fazanul este un spectacol viu, colorat, prin situații și personaje, unde viața amoroasă e ca un ring de luptă în care păcăleala e cea mai bună armă. Șerban Gomoi

Este un spectacol efervescent, actual și suprinzător. Fazanul în spectacol e personajul Pontagnac, iar în viețile noastre, dincolo de pereții teatrului, poate fi oricine pleacă urechea, care poate fi păcălit, înșelat și crede mai mult sau mai puțin în spusele celorlalți. Fazanul respectă rețeta clasică a unei comedii bine făcute, și anume toate scenele se bazează fie pe comic de situație, fie de limbaj, fie de caractere; muzica spectacolului crează, de asemenea, un tip de comic. Cuvântul care definește cel mai bine râsul în piesă este: rigoare matematică. Răzvan Bănică

Interpretarea personajului Lucienne a însemnat pentru mine și prima întâlnire cu teatrul de tip bulevardier. Este un rol amuzant și foarte ofertant, deoarece personajul meu, alături de Pontagnac, declanșeză printr-o serie de acțiuni, majoritatea încurcăturilor care apar în piesă. Lucrul la acest spectacol a fost foarte minuțios și ne-am axat pe un comic subtil și fin, sprijinindu-ne pe modul în care sunt rostite replicile și integrarea lor în fondul muzical. Acum a rămas întâlnirea cu publicul. Acesta va fi cel care dă nota finală a muncii noastre. Sperăm să fie o întâlnire de neuitat. Sorina Ștefănescu

Clotilde Pontignac are o aparență de păpușă de porțelan, este ușor desprinsă de realitatea oamenilor care trădează și se trădează. Cu toate acestea, ea face parte din această lume pe care nu o înțelege, de aceea răzbunarea ei este haotică și neîndemânatică, sortită eșecului prin lipsa de conținut. Am înțeles mai bine personajul atunci când am îmbrăcat costumul, foarte expresiv și elegant, conceput de Alexandra Mâzgăreanu, dar și când am intrat în mecanismul de joc propus de regizor. Clara, celălalt personaj pe care îl joc este, așa cum spune și numele, simplu, ușor de descifrat, în slujba clienților hotelului. Zâmbetul pictat, atitudinea profesională și precizia au fost pârghiile mele în interpretare.                      Laura Vasiliu

Măsura unui spectacol poate fi și bucuria care coboară sau nu, în noi, la aplauze. Așa mulți câți suntem la final de Fazan, se întâmplă să trăim cu uimire bucuria sinceră și adevărată de copil. De la spectacolul ăsta frumos ni se trage și de la întâlnirea pe care Alex ne-a prilejuit-o. Raluca Gheorghiu

Maggy este o avalanșă. Imprevizibilă și de neoprit. Trebuie să recunosc că aduce puțin cu mine, dar dus într-o zonă extremă. M-am obișnuit puțin mai greu cu ea, dar acum ne înțelegem destul de bine, zic eu. Aceasta este prima mea colaborare cu Alex Mâzgăreanu. Ne-am înțeles bine și cred că împreună, în formula asta, am creat un spectacol frumos. Diana Roman

Este o bucurie să lucrez în energia acestui spectacol vibrant și foarte comic. Mă simt, cum bine zicea un coleg, într-o prelungire a Casandrei (de care ne va fi dor toată viața). Este un text clasic de comedie de bulevard, jucat și gândit pe gustul publicului de azi, plin de curaj, ritm și glamour. Suntem din benzi desenate care prind viață și ne mișcăm într-un fashionism manifest, iar lumea se bucură în sală și pleacă veselă acasă. Prin urmare, rețeta este perfectă. Ioana Calotă

Când mă întâlnesc cu roluri mici ca întindere, am două probleme: 1. Personajul trebuie să fie spectaculos, pentru că nu are timp să se dezvolte, și 2. Mi-e greu să aștept la cabină până intru în scenă. În acest spectacol prima problemă e rezolvată de costum, iar a doua de colegi, pe care nu mă satur să îi privesc din culise. Crenguța Hariton

Rolul pe care îl interpretez în piesă este unul mic, dar foarte fain. Narcis Soldignac, care se mândrește cu numele său, este un grandoman șarmant stabilit la Londra foarte mândru de originile lui, de marsiliez. Acesta află că soția îl înșeală și vrea să îl aranjeze pe „my love”, cum îl numește soția. Nu e genul de om cu care aș vorbi, dacă m-aș întâlni cu el pe stradă dar e un personaj foarte colorat. A fost o plăcere să lucrez cu colegii, cu care ne cunoaștem de peste 15-20 de ani; lucrurile merg exact cum trebuie. Este un spectacol care va avea mare succes la public. Mihai Marinescu

După ce, timp de 16 ani, mi-am asumat rolul de „soț păcălit”, era inevitabilă întâlnirea cu starea de „fazan”. Iată, de ce, cu mare plăcere și bucurie, am acceptat să fac parte din tânăra și talentata distribuție a spectacolului. Un argument în plus care m-a „convins” să intru în distribuție a fost reîntâlnirea cu Alexandru Mâzgăreanu. Cu toate că eu nu sunt fazanul în această poveste, pilda moralizatoare a spectacolului ni se adresează tuturor bărbaților însurați sau pe cale de a deveni… soți. Spectatorilor le doresc să râdă cu gura până la urechi, mai ales că nu ei au picat de data aceasta de fazani. Ion Haiduc

De Alex Mâzgăreanu mă leagă foarte multe lucruri – nu doar faptul că avem același prenume și că am fost la Trupa Podul, ci, în primul rând, bucuria de a lucra împreună. Am colaborat foarte bine și cred că Alex este unul dintre cei mai importanți regizori ai generației sale. Fazanul mi-a prilejuit întâlnirea cu o echipă tânără, de colegi talentați și sunt convins că publicul de toate vârstele va fi încântat de ce-a ieșit.                              Alexandru Mike Gheorghiu

Spectacolul este amuzant, proaspăt, inteligent. Cine este Fazanul? Toți suntem fazanul.  Cele trei personajele pe care le interpretez aduc un plus de culoare și servesc acțiunea, o ajută să meargă mai departe, nefiind în intrigile sau conflictele principale ale piesei. Ele îmbogățesc universul acesta nebun pe care l-a creat Alex Mâzgăreanu în spectacol. Comicul se naște dintr-un  talmeș-balmeș, din confuzia totală în care nimeni nu mai știe cine e de vină. Totodată, piesa pune problema frivolității, a adulterului într-un mod uman, fără să emită judecăți, de genul „nu face așa ceva”. Sunt doar caricaturi.

Ce aduce nou spectacolul, după părera mea, este ineditul, echilibrul foarte bun dintre un spectacol de public, comercial (cu care ar putea începe cineva care n-a mai fost la teatru) și totodată… elitist, de critică. Vlad Bălan

Imagini din spectacol şi programarea reprezentaţiilor: www.nottara.ro

Persoană de contact: Paula Varga, Marketing şi Comunicare Teatrul Nottara, e-mail: paula.varga@nottara.ro marketing@nottara.ro