Don Quijote

Don Quijote 

adaptare scenică după Miguel de Cervantes și Mihail Bulgakov

Concept, regie și coregrafie: Baczó Tünde

Muzica: Cári Tibor

Scenografie: Andreea Săndulescu

Lighting și video design: Alexandros Raptis

Textele cântecelor: Geanina Jivaru Doboș și Alexa Băcanu

 

Distribuția:

Don Quijote de la Mancha – Filip Ristovski

Sancho Panza – Alexandru Mike Gheorghiu

Antonia, nepoata lui Don Quijote și alte roluri episodice – Cristina Juncu

Chelăreasa lui Don Quijote și alte roluri episodice- Raluca Jugănaru

Părintele Perez, Majordomul și alte roluri episodice – Daniel Stănciucu

Ducele, Nicolas, bărbierul satului și alte roluri episodice – Mircea Teodorescu

Dulcinea del Toboso – Oana Laura Gabriela

Sanson Carrasco și alte roluri episodice – Tony Macpela

Ducesa – Sorina Ștefanescu

Contesa Trifaldi – Andreea Măcelaru-Șofron

Rocinante, calul lui Don Quijote și alte roluri episodice – Corina Dragomir

Juanita, măgarul lui Sancho Panza și alte roluri episodice – Ioana Calotă

Aldonza Lorenzo și alte roluri episodice – Alexandra Aga

Vrăjitorul Merlin și alte roluri episodice – George Olar

Diavolul și alte roluri episodice – Gabriel Cristian Gheorghiu

Durata: 2h 15min

Sinopsis

Don Quijote, spectacol de teatru-dans, este o pledoarie pentru bunătate, idealism și imaginație, prin muzică și coregrafie, ca instrumente scenice ale curajului de a lupta pentru iubire.

Don Quijote e pasionat de romanele unde eroii sunt „cavaleri” și decide să fie el însuși, unul din aceștia. Pleacă din satul care-l cunoaște drept Alonso Quijano cel Bun într-o călătorie, plină de aventuri, sub numele de Don Quijote de la Mancha, alături de Sancho Panza, prietenul înălțat la rang de scutier.

Eroul vede și crede ceea ce-și imaginează, prețuind mai presus de orice libertatea și idealul. Pentru a rezista realității, deseori crude, să fim și noi asemeni iscusitului hidalgo, ar putea fi o formă de protecție!

Vă invităm la un spectacol de teatru-dans și muzică, un omagiu adus imaginației, iubirii și libertății!

„Don Quijote nu se regăsește în societatea de astăzi și preferă să-și creeze propria lume citind cărți cavalerești. Așa de mult se identifică cu aceste personaje, încât este ferm convins că și el este un cavaler, care reușește să facă dreptate de unul singur, să salveze oamenii nevoiași, să lupte împotriva răului. Credința lui devine nebunie pentru cei din jur. Pornește să salveze lumea, umanitatea, și pe aceste drum i se alătură loialul său prieten, Sancho Panza. Dacă ne-am concentra pe a face bine, am trăi într-o lume mult mai dreaptă și mai aproape de idealismul lui Don Quijote.”

Baczó Tünde, regizoare și coregrafă

În spectacol se utilizează efecte de lumină stroboscopică, ce pot induce convulsii persoanelor care suferă de epilepsie.


PRESĂ

“Energetic, sofisticat vizual, încărcat de emoție și punctat cu accente ludice, 𝘿𝙤𝙣 𝙌𝙪𝙞𝙟𝙤𝙩𝙚-ul lui Baczó Tünde de la Nottara este un spectacol aproape total. Este poveste, joc dramatic, muzică, dans și picturalitate a scenei. Este nebunia superbă care a surprins un public prea puțin obișnuit cu astfel de propuneri artistice. Pentru că să fii într-o sală de teatru bucureșteană și să te simți cumva ca la un spectacol de pe Broadway-ul din New York și cumva ca la un experiment de la Reactor Cluj nu e puțin lucru.”
Carmen CorbuRevista Cultura

Stagiunea 2023-2024

 

Dosar de prezentare

Sala Horia Lovinescu

Don Quijote

Adaptare scenică după Miguel de Cervantes și Mihail Bulgakov

 

Concept, regie și coregrafie: Baczó Tünde

Muzica: Cári Tibor

Scenografie: Andreea Săndulescu

Lighting și video design: Alexandros Raptis

Textele cântecelor: Geanina Jivaru Doboș și Alexa Băcanu

Data primei reprezentații: 11 noiembrie 2023

Data premierei: 10 decembrie 2023

Distribuția:

Don Quijote de la Mancha – Filip Ristovski

Sancho Panza – Alexandru Mike Gheorghiu

Antonia, nepoata lui Don Quijote și alte roluri episodice – Cristina Juncu

Chelăreasa lui Don Quijote și alte roluri episodice- Raluca Jugănaru

Părintele Perez, Majordomul și alte roluri episodice – Daniel Stănciucu

Ducele, Nicolas, bărbierul satului și alte roluri episodice – Mircea Teodorescu /

Dulcinea del Toboso – Oana Laura Gabriela

Sanson Carrasco și alte roluri episodice – Tony Macpela

Ducesa – Sorina Ștefanescu

Contesa Trifaldi – Andreea Măcelaru-Șofron

Rocinante, calul lui Don Quijote și alte roluri episodice – Corina Dragomir

Juanita, măgarul lui Sancho Panza și alte roluri episodice – Ioana Calotă

Aldonza Lorenzo și alte roluri episodice – Alexandra Aga

Vrăjitorul Merlin și alte roluri episodice – George Olar

Diavolul și alte roluri episodice – Gabriel Cristian Gheorghiu

 

Durata: 2h 15 minute (fără pauză)

O producție a Teatrului Nottara

 

Sinopsis

Don Quijote, spectacol de teatru-dans, este o pledoarie pentru bunătate, idealism și imaginație, prin muzică și coregrafie, ca instrumente scenice ale curajului de a lupta pentru iubire.

Don Quijote e pasionat de romanele unde eroii sunt „cavaleri” și decide să fie el însuși, unul din aceștia. Pleacă din satul care-l cunoaște drept Alonso Quijano cel Bun într-o călătorie, plină de aventuri, sub numele de Don Quijote de la Mancha, alături de Sancho Panza, prietenul înălțat la rang de scutier.

Eroul vede și crede ceea ce-și imaginează, prețuind mai presus de orice libertatea și idealul. Pentru a rezista realității, deseori crude, să fim și noi asemeni iscusitului hidalgo, ar putea fi o formă de protecție! Vă invităm la un spectacol de teatru-dans și muzică, un omagiu adus imaginației, iubirii și libertății!

În spectacol se utilizează efecte de lumină stroboscopică, ce pot induce convulsii persoanelor care suferă de epilepsie.

Comunicat de presă

Premieră 10 decembrie 2023

 

Don Quijote, cavalerul rătăcitor

 

Teatrul Nottara anunță premiera spectacolului „Don Quijote, cavalerul rătăcitor”, duminică, 10 decembrie, ora 19, la sala Horia Lovinescu. Echipa de creație e formată din Baczó Tünde – adaptarea scenică, regia și coregrafia, Cári Tibor – muzica, Andreea Săndulescu – scenografia, Alexandros Raptis – lighting și video design. Textele cântecelor sunt semnate de Geanina Jivaru Doboș și Alexa Băcanu.

 

Bazându-se pe romanul omonim al lui Miguel de Cervantes și piesa lui Mihail Bulgakov, regizoarea propune un spectacol de teatru fizic, al cărui ax central e idealismul lui Don Quijote (Filip Ristovski). Însoțit de fidelul său prieten, Sancho Panza (Alexandru Mike Gheorghiu) și de suma tuturor fantasmelor sale, întrupate din cărțile citite cu pasiune, Don Quijote, pe numele său de cavaler, pleacă din satul natal să salveze omenirea. Alonso Quijano, pe numele său adevărat, încarnează calitățile și valorile înalte ale umanității: iubirea, bunătatea, libertatea. Don Quijote are curajul de a lupta pentru dreptate și adevăr, cum rar sau deloc se mai întâmplă astăzi.

 

Zece actori și actrițe din echipa Teatrului Nottara împreună cu cinci tineri debutanți construiesc pe ritmuri moderne și în pași de dans, un univers imaginar de grație, o lume ideală. Vă invităm să călătoriți împreună cu ei, în fantezista „realitate” a morilor de vânt, a vrăjitorilor și prințeselor din mintea ingeniosului Don Quijote de la Mancha. Într-o lume tot mai haotică, mai nedreaptă și mai crudă, un om cu suflet de cavaler e profund necesar. Pentru ca speranța și credința în Bine, Adevăr și Frumusețe să continue să existe !

 

„Don Quijote nu se regăsește în societatea de astăzi și preferă să-și creeze propria lume citind cărți cavalerești. Așa de mult se identifică cu aceste personaje, încât este ferm convins că și el este un cavaler, care reușește să facă dreptate de unul singur, să salveze oamenii nevoiași, să lupte împotriva răului. Credința lui devine nebunie pentru cei din jur. Pornește să salveze lumea, umanitatea, și pe aceste drum i se alătură loialul său prieten, Sancho Panza. Dacă ne-am concentra pe a face bine, am trăi într-o lume mult mai dreaptă și mai aproape de idealismul lui Don Quijote.” – Baczó Tünde, regizoare și coregrafă

 

 

Caiet program

Bunul Alonso Quijano și ingeniosul Don Quijote

Adriana Moca

„Cărțile îi definesc pe cei care le citesc sau le dețin, cartea din carte devenind o oglindă a protagonistului, care este o oglindă a cititorului…. Cel mai cunoscut și mai îndrăgit (cel puțin pentru mine) este Alonso Quijano, bătrânul care, citind, se transformă în Don Quijote.” Alberto Manguel – Sfârșitul bibliotecii mele

”Poetul și cavalerul nu cântă făptura din carne și oase, ci pe cea creată de neobosita lor fantezie! O iubesc așa cum mi-a apărut ea în vise. Eu iubesc, Sancho, idealul meu!” Mihail Bulgakov –  Don Quijote

Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616) a scris El ingenioso hidalgo Don Quijote de La Mancha dintr-un motiv pur practic: să distreze publicul larg și, în consecință, să-i aducă o sumă importantă de bani, de care avea disperată nevoie. Imaginea pe care ne-o facem despre scriitorul-geniu corespunde foarte puțin realității istorice a destinului lui Cervantes: fugar din Spania în urma unui duel, soldat mercenar și invalid de război, prins de pirați și vândut ca sclav în Alger, unde a petrecut câțiva ani înainte de a fi răscumpărat de propria familie, revine în Spania unde îndeplinește mai multe funcții. Aruncat în închisoare pentru datorii și neregularități în evidențele contabile, existența lui a fost doar o luptă extenuantă pentru supraviețuire. A încercat să devină cunoscut grație scrierilor sale, a publicat diferite piese de teatru și romane pastorale. Majoritatea acestor texte au dispărut. La 58 de ani, odată cu publicarea romanului Don Quijote, Cervantes cunoaște, în sfârșit, succesul. Mai are timp să încheie partea a doua a capodoperei (El ingenioso caballero Don Quijote de La Mancha), în 1615 și moare un an după publicarea ei, în 1616.

Dacă motivul scrierii a fost practic și pur financiar, rezultatul s-a dovedit a fi un amplu elogiu adus ficțiunii, idealismului, bunătății și imaginației. Cervantes crează un personaj care mai mult își visează viața decât o trăiește. Dar, nu cumva această viață visată e cea după care toți tânjim? La fel cum, mai târziu, va scrie Marcel Proust: „Il vaut mieux rêver sa vie que la vivre, encore que la vivre ce soit encore la rêver”. Înainte să-și ia numele de Don Quijote, să îmbrace o armură și un coif de mucava și să fie tratat de „nebun”, Alonso Quijano cel Bun e un bărbat de aproape 50 de ani dintr-un sat din regiunea La Mancha. Se învrednicea când și când cu vânătoarea și agricultura. „În ceasurile lui de răgaz, și acestea erau cele mai numeroase peste an se punea pe citit cărți cavalerești”. Acolo-și găsește alinarea plictiselii, remediul rutinei și a precarității unei vieți placide, citind și apoi construindu-și o nouă identitate, o nouă poveste, o nouă viață. Devine un erou, cel puțin în proprii ochi și găsește plăcerea de a trăi. Cervantes însuși scrie, cu puțin timp înaintea morții, „trăiesc doar cu dorința de a trăi”. Toate personajele acestui roman „suferă” de aceeași intensă dorință.

S-a glosat mult pe tema „nebuniei” lui Don Quijote, nebunie survenită în urma prea multor lecturi de romane cavalerești. Își pierde mințile Don Quijote citind sau, dimpotrivă, în cărți găsește o alinare, o viață de aventuri în locul celei banale, reconstruindu-se în totalitate? Lectura e o călătorie spre abisurile propriei conștiințe dar e necesară, căci e sursă de mutații interioare. Absența lecturii expune ființa umană la idioție, forma supremă a maladiei mentale.

În urma tuturor aventurilor trăite/imaginate, Don Quijote câștigă o inestimabilă avere spirituală, încercând din răsputeri și primind pedepse fizice grave – la fel ca Iisus – să îmbunătățească și să înfrumusețeze lumea. E incapabil să privească împrejur fără să acționeze. E incapabil să asiste indiferent la răutatea și nedreptatea lumii fără să încerce să le combată. Nu cu „morile de vânt” se luptă Don Quijote, ci cu toți cei care, într-un fel sau altul, asupresc, mint sau înșală pe cei mai vulnerabili. Cervantes a creat personajul ce întrupează cristic esența umanității de sorginte divină. L-a numit la început Alonso Quijano cel Bun, pentru a-i conferi apoi statutul „el ingenioso” – genialul, hăruitul, inteligentul. Așa va rămâne în conștiința omenirii și în istoria literaturii universale.

În spectacolul de teatru fizic pus în scenă la Teatrul Nottara de echipa formată din Baczó Tünde (concept, regie și coregrafie), Cári Tibor (muzica), Andreea Săndulescu (scenografie), Geanina Jivaru Doboș și Alexa Băcanu (texte cântece), premisa de la care pornesc creatorii consonează cu trăsăturile eroului de roman. Don Quijote are „curajul de a lupta pentru iubire, dreptate și adevăr” cum rar sau deloc se mai întâmplă astăzi. Vă invităm să călătoriți într-o lume imaginară mai bună și mai frumoasă, alături de actorii spectacolului „Don Quijote”.

Sperăm să vă incite povestea astfel încât s-o și citiți apoi integral. Veți găsi nenumărate vorbe de duh și multă înțelepciune, adevărate repere pe drumul rafinării de sine, de care e mare nevoie, mai ales în vremuri așa tulburi ca acestea pe care le traversăm. Alberto Manguel concentrează într-o frază splendidă imperativul lecturii romanului Don Quijote: „acțiunile noastre trebuie să fie justificate de literatura noastră, iar literatura noastră trebuie să fie martora acțiunilor noastre. Așadar a acționa în calitate de cetățeni, în vremuri de pace, ca și în vremuri de război, este oarecum o extensie a cititului, din moment ce cărțile noastre conțin posibilitatea de a ne călăuzi, cu experiența și știința altora, îngăduindu-ne să avem intuiția viitorului nesigur și predându-ne lecția unui trecut imuabil.”

 

Argument regizoral

Baczó Tünde

Don Quijote nu se regăsește în societatea de astăzi și preferă să-și creeze propria lume citind cărți. Astfel, acesta se întrupează în caracterul cavalerului rătăcitor, care pornește să salveze lumea de unul singur, fără frică, chiar cu prețul vieții, luptând împotriva răului. Credința lui devine nebunie pentru cei din jur, pentru că astăzi omul are o viziune crudă a realității, unde nu-și mai găsesc loc imaginația, fantezia și dorința de a face bine.

Modul actual de a trăi viața forțează oamenii să facă compromisuri neașteptate, care aduc frustrare, dezamăgire și umilință. Imaginea de sine perfectă, proiectată înafară, face ca oamenii să trăiască superficial. Căci, nimic nu este ceea ce pare. Nu-i de mirare că Don Quijote, cu un idealism așa de puternic, pare nebun în ochii celorlalți. Și, în loc să se identifice cu ideile lui, oamenii își bat joc de el. Dacă ne-am concentra pe „a face bine”, a vedea binele și frumusețea, am trăi într-o lume mult mai dreaptă și mai aproape de crezul lui Don Quijote.

Un spectacol de teatru-fizic, în care ni se amintește prin dans și muzică despre virtuți care nu mai există în această lume: curajul de a lupta pentru iubire, dreptate și adevăr.

Dosar de prezentare realizat de Adriana Moca

Arhivă articole