Cum vă place

Cum vă place

de William Shakespeare
Traducerea: Petre Grimm

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Decorul: Adrian Damian

Costumele: Alexandra Mâzgăreanu

Coregrafia: Florin Fieroiu

Muzica: Alexandru Suciu

Videoproiecția: Dan Adrian Ionescu

Conceptul video: Les Atelieres Nomad

Light-design: Cristian Șimon

Retroproiecția: Ciprian Duică

 

Distribuția:

Orlando – Rareș Andrici

Rosalinda – Emilia Bebu

Ducele Frederick și Ducele în Exil – Cristian Şofron

Celia – Réka Szász

Jaques Melancolicul – Şerban Gomoi

Touchstone – Alexandru Călin

Le Beau şi Nobil 1 – Crenguţa Hariton

Corin – Alexandru Mike Gheorghiu

Adam – Ion Haiduc

Audrey – Laura Vasiliu

Silvius – Vlad Bălan

Phoebe – Sorina Ştefănescu

Charles și Nobil 2 – Cosmin Pană

Amiens – Alma Nicole Boiangiu

Oliver – Vlad Galer

Figurația: Cristian Uzarciuc, Cristian Tudor

Durată: 2 h 30 min (cu pauză)

Undeva, în misterioasa pădure a Ardenilor, se ascund de lumea cea mare un duce faimos, exilați de la Curte, domnițe și aristocrați, care trăiesc în mijlocul naturii într-o poezie fără sfârșit. Minunata poveste de dragoste a Rosalindei și a lui Orlando, una dintre cele mai frumoase comedii romantice care s-au scris vreodată, o regăsiți pe scena de la Nottara într-o versiune cuceritoare, în care umorul e ingredientul principal. Un carusel de amoruri care se leagă și se dezleagă în scene de un comic irezistibil, o pădure de oglinzi pe care veșnic îndrăgostitul Orlando scrie poezii de dragoste pentru iubita lui Rosalinda, travestită în păstorul Ganymede, pe toate le veți descoperi când pătrundeți în lumea fascinantă din Cum vă place. Aici e singurul loc unde poți să te ascunzi de societatea violentă de afară, aici e singurul loc unde te poți salva prin iubire și artă. Aici e locul unde regulile pot fi încălcate și unde fericirea e posibilă. În lumea noastră sufocată de violență și consumerism, ce evadare mai frumoasă poate exista decât în magia pădurii Arden?!

AVERTISMENT: În spectacol sunt folosite efecte luminoase stroboscopice, care pot induce convulsii persoanelor bolnave de epilepsie.

Sala Horia Lovinescu

Prima reprezentație: 9 septembrie 2018

Cum vă place de William Shakespeare

Traducerea: Petre Grimm

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Decorul:Adrian Damian
Costumele:Alexandra Mâzgăreanu
Coregrafia:Florin Fieroiu
Muzica:Alexandru Suciu

Videoproiecția:                                   Dan Adrian Ionescu

Conceptul video: Les Atelieres Nomad

Light-design: Cristian Șimon

Retroproiecția: Ciprian Duică

Distribuția:

Orlando

Rosalinda

Ducele Frederick și Ducele în exil Celia

Jaques Melancolicul

Touchstone

Le Beau și Nobil 1

Corin

Adam

Audrey

Silvius

Phoebe

Charles și Nobil 2

Amiens

Oliver

Rareș Andrici

Emilia Bebu

Cristian Șofron

Réka Szász

Șerban Gomoi

Alexandru Călin

Crenguța Hariton

Alexandru Mike Gheorghiu

Ion Haiduc

Laura Vasiliu

Vlad Bălan

Sorina Ștefănescu

Cosmin Pană

Alma Nicole Boiangiu

Vlad Galer

Figurația: Cristian Uzarciuc, Cristian Tudor

 

Durata: 2 h 30 (cu pauză)

Regia tehnică: Ionela Bahnaru

 

SINOPSIS

„Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori”

De o parte, societatea celor care vor putere, bani și ierarhie. Cei mulți, adică. De cealaltă parte, dezmoșteniții, cei împotriva cărora au uneltit primii, suflându-le proprietățile și avantajele, aleg să trăiască izolați și liberi, în pădurea Arden. Bunătate, comuniune, dragoste, dar și multe calambururi pe potriva lui Shakespeare par să fie regulile atotstăpânitoare aici. Mai degrabă anti-regulile, pentru că la Arden primează integrarea în natură, dragostea și egalitatea, fără ierarhii rigide. Refugiații din Arden, duci, aristocrați, domnișoare de înaltă stirpe, trăiesc în blândețe unii față de alții. Detașat și neîncrezător în bucuriile vieții, doar celebrul Jaques Melancolicul aduce o notă discordantă printre convivii lui solari. Replica lui face parte dintre hiturile dramaturgului: „Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori”.

Personajele lui Shakespeare – vizionar, ca întotdeauna – își găsesc ușor corespondențe azi: ba într-o comunitate hippie, ba într-un ecologist ca Jaques melancolicul, unul care ia poziție (încă din Renaștere!) împotriva omorârii animalelor. Autorul și, pe urma lui, regizorul aruncă în joc tot arsenalul comic: travesti, qui-pro-quo, revenire spectaculoasă la umanitate, dragoste înfiorată, replici sprințare și inteligente.

Argumentul regizorului

„Într-o societate violentă, cum este a noastră, în care scara valorilor a fost răsturnată, iar vulgaritatea, ipocrizia și incultura sunt ridicate la rang de virtuți, Cum vă place, piesa lui Shakespeare, este deosebit de actuală. Nevoia de a fugi și de a ne refugia într-un loc pașnic, în care să ne întoarcem la adevăratele valori spirituale și culturale, devine pregnantă în lumea noastră plină de agresivitate și de tensiuni la nivel global.

Cum vă place poate fi citit ca un spectacol despre suferință și despre vindecare prin artă și iubire. Există mai multe planuri și teme care se întrepătrund: povestea de dragoste dintre Rosalinda și Orlando, liantul principal, tema artei și a iubirii ca salvare a personajelor în fața lumii violente și vulgare de la Curte, universul magic al Ardenilor. Lumea cetății este pe moarte, iar viitorul este unul incert. Arta și iubirea dau sens evadării protagoniștilor, aducând o urmă de speranță.”

Alexandru Mâzgăreanu, regizor

Exercițiul puterii

Shakespeare a scris comedia pastorală Cum vă place în 1598-1599, într-o perioadă în care creația lui se remarcă printr-un stil ornamentat cu numeroase imagini plastice. Atât de bogată stilistic, maniera de expresie este însă doar formula prin care Shakespeare dublează înțelegerea filosofică a lumii, într-o compoziție ce alternează scenele burlești cu cele tragice, cele grotești cu cele magico-feerice.

Autorul renascentist investighează sufletul uman, surprins în situații-limită. În volumul Shakespeare, contemporanul nostru, renumitul critic literar Jan Kott atrăgea atenția asupra faptului că libertatea de opțiune nu se exercită decât când situațiile sunt impuse. În spectacolul pe care îl vedeți, Cum vă place, puterea este discreționară, impunându-se prin mijloace coercitive în diferite grade, de la legi severe la teroare și dictatură. Ceea ce contează, atât pe vremea lui Shakespeare, cât și în a noastră, este cum o realitate de acest gen alterează spectrul relațiilor umane și al comportamentului într-o comunitate.

O societate care acceptă comenzi de la cei puternici, fără să le treacă prin filtrul propriei rațiuni, fără să-și exprime propriile concluzii va sta, inevitabil, sub semnul compromisului. Într-o comunitate în care membrii nu uzează de exercițiul rațiunii, care nu acordă gir punctului de vedere al celuilalt, fie el și divergent, relațiile umane se viciază pe o scală infinită, de la ipocrizie la slugărnicie – așa cum se întâmplă în partea întâi a spectacolului de la Nottara – până la a-i face pe ceilalți să asculte fără să crâcnească. Iată visul oricărui dictator! În astfel de guvernări, minciuna proliferează prin mii de fațete, de la cele aparent fără însemnătate, până la cele de o gravitate maximă. Este exact terenul pe care puterea discreționară și apoi dictatura se pot înstăpâni.

Cubul lumii și al meu

Nu degeaba, încă din prima replică, Orlando vorbește despre rolul educației, plângându-se de tratamentul discriminatoriu pe care i-l aplică fratele său și de refuzul acestuia de a-l trimite la studii. Într-o societate care nu respectă diversitatea de opinii, excesele și dezechilibrele înfloresc. În lipsa modelului rațional, oamenii nu învață să-și controleze impulsurile, să caute liantul pentru armonia socială. Animozitățile sunt în firea lucrurilor. Oliver își tratează oribil fratele, fără ca el să fi avut altă vină în afară de aceea de a fi iubit de toți pentru natura sa bună.

Cei iubiți, inteligenți, cultivați zgândăre în semeni dorința de a-i pedepsi, de a-i face să sufere și de a-i anihila. Lumea de care vor fugi personajele din Cum vă place este una plină de agresiuni, una a distracțiilor pe cât de ieftine, pe atât de violente. La fel ca și în celelalte creații, „opțiunea fundamentală a lui Shakespeare se îndreaptă către sinceritatea în relațiile dintre oameni, umanitate, dragoste, naturalețe, înțelegere și echilibru sufletesc, într-o lume descumpănită de porniri egoiste și erori ale rațiunii” (Leon Levițchi).

Acestea pot fi găsite departe de societatea brutală a constrângerilor, în pădure, într-o „coajă de nucă”, după spusa celebră a unui personaj, într-un cub, ca pe scena de la Nottara, sau în spațiul interior al meditației. În călătoria în mediul natural, personajele se eliberează de limitările care guvernează viața de zi cu zi, libere să rememoreze formele ideale ale societății, cadrul oferindu-le un spațiu în care individul fragmentat poate recupera totalitatea.

Jocurile minții

La fel ca în Visul unei nopți de vară, pe de o parte, există curtea, societatea urbană, cu hibele amintite mai sus, pe de alta, pădurea, viața rustică, necivilizată. Aici, pentru un timp, legile lumii sunt suspendate. Comunitatea din pădure crește în fiecare zi, câtă vreme pădurea îi asigură spațiul independenței și al justiției naturale, care protejează pacea socială și interioară. Pădurea le oferă celor alungați de la curte sau celor ce aleg să o părăsească de bunăvoie, un spațiu pentru regăsirea interioară, pentru a fi ei înșiși și a-și găsi mulțumirea.

„De îndată ce oamenii ajung în pădure, proces care pare să-i istovească pe toți, în afară de eroicul Orlando, se află într-o lume suspendată, diferită. Înainte de a putea fi ei înșiși, oamenii trebuie să-și dea seama, sub constrângere, dacă este necesar, cine și ce sunt ei. Transferați într-un ambient diferit, își arată mobilitatea spirituală și capacitatea de a se adapta. Pădurea reprezintă lucrurile așa cum sunt ele în străfundul lor și așa cum ar trebui să fie. A te adapta înseamnă să atingi și să integrezi adevărul interior” (Raymond Adlam, Shakespeare, As You Like It, Notes on Literature). Viața în natură este legată de tema autocunoașterii. Capacitatea de a iubi, conexată cu autocunoașterea, precum și cu acceptarea greutăților, este ilustrată de curtea Ducelui aflat în exil.

Dialogul fetelor, plin de calambururi, de jocuri lingvistice arată multiple grade de libertate interioară, căci gândul se duce în direcții diferite, cercetează și mintea formulează pe măsură. Iată de ce bufonul shakespearean, în cazul de față Touchstone, este, de fiecare dată, definiția libertății.

„Codrul, despuindu-l pe om de prefăcătoriile vieții sociale, îi dă posibilitatea de a ieși din închisoarea propriei sale nesincerități.” (David Bevington, Shakespeare the Elizabethan Dramatist, în „A New Companion to Shakespeare Studies”, Cambridge University Press, 1971).

„… ca și pădurea din Visul unei nopți de vară, ea este un loc de însănătoșire. Aici se află adevărul și recunoașterea. Asemenea lui Prospero pe insula lui, pe care o părăsește de îndată ce-l cheamă din nou vechea lui viață, Ducele și tovarășii săi au trăit o perioadă rodnică de meditație și înnoire. Au fost, pentru o vreme, în contact cu o rânduială a lucrurilor mai veche și mai simplă”. (John Wain, The Living World of Shakespeare, Macmillan, London, 1964)

Dragostea la toate… genurile

Ca în toate comediile sale romantice, tema centrală este dragostea. Cum vă place este o poveste de dragoste manifestată în diverse forme. De cele mai multe ori, dragostea se naște la prima vedere, cum se întâmplă în cazul Rosalindei și al lui Orlando, al Celiei și al lui Oliver, Phebe și Ganymede. Povestea de dragoste dintre Audrey și Touchstone este o parodie a iubirii romantice. O altă formă de dragoste este între cele două fete, Rosalinda și Celia. Dragostea, constantă a lumii, acumulează toate ideile umaniste ale vremii lui Shakespeare. „Fermecătoarea, sensibila, inteligenta și inimoasa Rosalinda, alături de Viola din Visul unei nopți de vară, întruchipează concepția bardului despre rolul dragostei adevărate, acela de a ridica omenirea pe treapta unei vieți mai bogate” (H.B. Charlton).

În ultimele decenii, genurile care se schimbă fac obiectul unui viu interes din partea cercetătorilor. În cele patru acte, Rosalinda care, în vremea lui Shakespeare, era jucată de un băiat, ca toate personajele feminine, de altfel, se deghizează în bărbat. În unele scene, Ganymede o interpretează pe Rosalinda. Așadar, un băiat actor juca o fată care se deghiza într-un băiat ce interpreta o fată. Tradiția travesti-urilor începe din Antichitate. Dar Shakespeare se dovedește, încă o dată, contemporanul nostru. Astăzi, termeni ca transgender, cisgender, queer, pangen, LGBT, gay, lesbiene, persoane intersexuale sau practici erotice non-normative constituie obiectul în jurul cărora se concentrează nenumărate studii. Anul trecut, Germania a adoptat o lege prin care statuează identitatea celui de-al treilea gen. În fond, dragostea e importantă, nu genul masculin sau feminin. Pornind de la analiza Sonetelor, dintre care unele sunt poezii de dragoste adresate unui tânăr bărbat („Fair Lord”), numeroase exegeze dedicate operei lui Shakespeare au accentuat bisexualitatea marelui creator. Printre argumentele lor se numără și jocurile de cuvinte referitoare la homosexualitate, din cuprinsul poeziilor.

 

Costume pentru două lumi

Interviu cu scenografa Alexandra Mâzgăreanu

Care a fost cea mai mare provocare în concepția costumelor din Cum vă place?

Costumul de teatru este în sine o provocare. El înglobează o suită de elemente ce au ca scop transmiterea unei idei ce vine în completarea / împlinirea conceptului regizoral. Costumele din Cum vă place au rolul de a ilustra contrastul puternic dintre două lumi. Prima este cea în care de multe ori ne regăsim, uniformizată, o lume în care non-valorile sunt ridicate la rangul de valori. Cea de-a doua trimite la valorile autentice, pure, aflate în strânsă legătură cu natura, dar și cu arta.

Care sunt rigorile în cazul costumului pentru travesti?

Costumul pentru travesti presupune un plus de atenție, silueta actorului fiind cea care dictează forma costumului. Atunci când corpul are particularități foarte evidente, lucrurile se complică. Trebuie realizat un melanj inspirat între forma ideală a unui costum și silueta care urmează să fie îmbrăcată de către acesta. Am vrut să exprim prin costum acea bucurie autentică pe care o simți atunci când intri în contact cu arta, indiferent de forma pe care aceasta o ia, pictură, sculptură, poezie sau muzică. Din această perspectivă, costumele reprezintă o alegorie. Tema principală de la care am plecat este arta, ca mijloc de conectare cu transcendentul și nevoia de cultură, de frumos, de autentic.

Există vreun costum sau un element la care ți-a plăcut în mod deosebit să lucrezi?

Fiecare costum are o poveste a lui, dar cele mai spectaculoase au fost costumele din partea a doua a spectacolului. În realizarea lor s-au folosit materiale fluide, imprimate digital cu un imprimeu unic, special creat pentru fiecare personaj în parte. În realizarea costumelor s-au folosit texturi complexe, mai ales pentru două piese vestimentare, la care s-au folosit 25, respectiv 36 de metri de material și foarte multe ore de lucru. Cea mai spectaculoasă este, în opinia mea, capa pe care o poartă Mike Gheorghiu, realizată din 25 metri de material imprimat digital și divizat în fragmente de 1,5 cm. Cântărește 12 kg. Pentru realizarea ei a fost nevoie de aproximativ 80 de ore de lucru. Cea de-a doua capă, purtată de Crenguța Hariton, este realizată în întregime din 36 de metri de voal. Pentru mine, lucrul la acest proiect a însemnat o adevărată provocare, dar și entuziasm în încercarea de a stabili noi standarde estetice și de a depăși clasicele mijloace tehnologice din procesul de producție.

Știați că…

Filosofii din școala lui Pitagora (582-500 î. Hr.) susțineau că sferele cerești emiteau, în învârtirea lor în jurul pământului, tonuri muzicale care alcătuiau o armonie cerească perfectă, corespunzătoare armoniei din univers, imperceptibilă urechii omenești?

În opinia unor cunoscători ai operei shakespeariene, tinerii cu adevărat îndrăgostiți purtau ciorapi fără jartiere, fapt menționat și în alte opere literare ale epocii?

Pe vremea aceea, ficatul era considerat sediul iubirii pasionale?

Notă: La documentarea pentru prezentul dosar s-a folosit aparatul critic de la Cum vă place, Shakespeare, Opere complete, volumul 5, Editura Univers, București, 1986.

Dosar realizat de Cristina Rusiecki

 

 

23 Aprilie 2020, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
08 Martie 2020, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
07 Martie 2020, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
11 Octombrie 2019, ora 19:45, Sala Horia Lovinescu
13 Septembrie 2019, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
31 Mai 2019, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
07 Aprilie 2019, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
06 Aprilie 2019, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
27 Ianuarie 2019, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
26 Ianuarie 2019, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
18 Noiembrie 2018, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
02 Noiembrie 2018, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
01 Noiembrie 2018, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu
09 Septembrie 2018, ora 19:00, Sala Horia Lovinescu

Arhivă articole