Capcană mortală

Capcană mortală

de Ira Levin

Traducerea: Silvia Dumitrache

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Scenografia: Ștefan Caragiu

Light design: Alexandru Mâzgăreanu

Muzica originală: Alexandru Suciu

Distribuția:

Sidney Bruhl – Șerban Gomoi
Myra Bruhl – Isabela Neamțu / Laura Vasiliu
Clifford Anderson – Rareș Andrici
Helga Ten Dorp – Ada Navrot / Crenguța Hariton
Porter Milgrim – Cristian Nicolaie / Alexandru Mike Gheorghiu

Durata: 2 h

Sinopsis

 

Sidney Bruhl ar face orice ca să se întoarcă în lumina reflectoarelor și să aibă din nou succes. Au trecut ani buni de la ultima lui piesă aplaudată și inspirația refuză să revină. Dar iată că, într-o zi, primește prin poștă manuscrisul unei piese excelente. Capcană mortală. E scrisă de Clifford Anderson, unul dintre studenții lui de la seminar. Sidney Bruhl ar face orice să pună mâna pe ea. Ar fi în stare să meargă chiar până la crimă? Îi dezvăluie planul soției lui, Myra, care-i sugerează să încerce mai degrabă o colaborare cu Clifford. Tânărul sosește la reședința lor. E singur, nimeni nu știe că a venit până acolo, nimeni nu știe că a scris o piesă de teatru, nu există un alt exemplar… Terenul este perfect. Însă în scenă își face strania apariție Helga Ten Dorp, medium cu experiență, invitată la show-uri TV. Ce urmează e un carusel de întâmplări, răsturnări spectaculoase de situație, o poveste cu crime, dragoste neconvențională, pasiune și mult umor negru. O femeie care trădează? Un bărbat care se îndrăgostește de un alt bărbat? O crimă care (nu) se întâmplă? Cine câștigă și cine pierde? Cine trăiește și cine moare? Cine pe cine minte? Cine pe cine păcălește? Capcană mortală. O piesă care a făcut furori pe Broadway!

Stagiunea 2020-2021

Sala Horia Lovinescu

 

Capcană mortală de Ira Levin

Traducerea: Silvia Dumitrache

 

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Scenografia: Ștefan Caragiu

Light design: Alexandru Mâzgăreanu

Muzica originală: Alexandru Suciu

 

Distribuția:
Sidney Bruhl – Șerban Gomoi

Myra Bruhl – Isabela Neamțu / Laura Vasiliu

Clifford Anderson – Rareș Andrici

Helga Ten Dorp – Ada Navrot / Crenguța Hariton

Porter Milgrim – Cristian Nicolaie / Alexandru Mike Gheorghiu

 

Regizor tehnic: Laura Libiu

Sufleur: Ecaterina Cobzaru

Coordonator Serviciul de Specialitate Artistică: Monica Andronescu

 

Sinopsis

Sidney Bruhl ar face orice ca să se întoarcă în lumina reflectoarelor și să aibă din nou succes. Au trecut ani buni de la ultima lui piesă aplaudată și inspirația refuză să revină. Dar iată că, într-o zi, primește prin poștă manuscrisul unei piese excelente. Capcană mortală. E scrisă de Clifford Anderson, unul dintre studenții lui de la seminar. Sidney Bruhl ar face orice să pună mâna pe ea. Ar fi în stare să meargă chiar până la crimă? Îi dezvăluie planul soției lui, Myra, care-i sugerează să încerce mai degrabă o colaborare cu Clifford. Tânărul sosește la reședința lor. E singur, nimeni nu știe că a venit până acolo, nimeni nu știe că a scris o piesă de teatru, nu există un alt exemplar… Terenul este perfect. Însă în scenă își face strania apariție Helga Ten Dorp, medium cu experiență, invitată la show-uri TV. Ce urmează e un carusel de întâmplări, răsturnări spectaculoase de situație, o poveste cu crime, dragoste, pasiune și mult umor negru. Cine câștigă și cine pierde? Cine trăiește și cine moare? Cine pe cine minte? Cine pe cine păcălește? Capcană mortală. O piesă care a făcut furori pe Broadway!

Argumentul regizorului

Capcană mortală e o poveste inedită, o poveste cu foarte multe răsturnări de situație și cred că suspansul e foarte atrăgător pe scenă. E o poveste simpatică, jucată bine, cu umor, cu tușe de ironie la adresa thrillerelor. Un spectacol de entertainment de calitate… Ce m-a atras pe mine foarte tare la piesă este elementul de teatralitate, de teatru în teatru, faptul că personajele din spectacol sunt și personajele din piesa care stă la baza întregii intrigi.

Lumea vrea să vină la teatru și ca să se destindă, și ca să se amuze, și ca să uite de problemele de acasă. Și, sincer, în acest moment nu aș fi găsit oportun un text care să ne scoată în evidență angoasele sau ceva legat de pandemie… Și atunci, cred că această piesă, Capcană mortală, te poate binedispune, în sensul cel mai frumos al cuvântului.

Alexandru Mâzgăreanu

 

Despre piesă

Pentru prima dată pusă în scenă în România, piesa Capcană mortală de Ira Levin are o istorie spectaculoasă. Scrisă în anul 1978, Capcană mortală deține recordul ca cea mai longevivă comedie-thriller de pe Broadway, un hit absolut care s-a bucurat de aproximativ 1800 de reprezentații în primii patru ani. De asemenea, a avut patru nominalizări la Tony Awards, printre care una pentru Cea mai bună piesă.

Capcană mortală i-a adus lui Ira Levin, în 1978, cel de-al doilea Edgar Award, o distincție prestigioasă, după ce-l primise pe primul pentru Cel mai bun roman, în urmă cu zece ani, în 1968.

Un „thriller postmodern”, așa cum a fost numită, piesa Capcană mortală este o construcție excelentă, care se joacă inteligent cu ideea de teatru în teatru, care chestionează limitele teatrului și ale suspansului, într-un joc nebun de-a thriller-ul și comedia, unde spectatorul intră într-un montagnes russes de emoții, în care surprizele și răsturnările de situație nu se sfârșesc până în ultimul moment.

Cuvintele care au însoțit textul la publicare descriu astfel piesa lui Ira Levin: „Este ceva atât de straniu și întunecat, încât infectează tot ce atinge. Are o viață a ei proprie. În acest text, Levin ia componentele de bază ale thriller-ului și ale poveștilor horror, cu tot ce presupun ele, crimă, dialog inocent cu sensuri ascunse sinistre, minciună, răsturnări spectaculoase de situație și le rearanjează iar și iar”, în așa fel încât niciunul dintre indicii să nu ducă acolo unde te-ai aștepta…

Sidney, un dramaturg de succes, aflat într-o cumplită pană de inspirație, ce durează deja de ceva vreme, primește prin poștă un manuscris cu o piesă excelentă, scrisă de unul dintre studenții lui de la seminar. Mintea lui, obișnuită să construiască scenarii complicate, cu crime gândite ca în cele mai rafinate povești polițiste, va pune și acum la cale un plan… Nimeni nu cunoaște piesa scrisă de studentul lui, nu există alte copii, iar tânărul Clifford vine la el acasă, pentru a primi sfaturile maestrului. Spre disperarea soției sale, Myra, Sidney pune la cale un plan diabolic, pentru a reveni în lumina reflectoarelor. Ce se întâmplă însă la casa lor izolată, vizitată doar din când în când de misterioasa Helga Ten Dorp, medium cu puteri supranaturale, și de ciudatul avocat Porter e însă un scenariu care întrece orice imaginație și din el nu lipsesc nici crima, nici pasiunea, nici situațiile limită, nici umorul…

După extraordinarul succes pe care l-a cunoscut pe Broadway, la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, piesa a fost montată până azi, tot cu mare succes, în toată lumea, iar adaptarea pentru cinematografie, cu același titlu, din 1982, care i-a avut în rolurile principale pe Michael Caine, Dyan Cannon și Christopher Reeve i-a consolidat statutul de una dintre cele mai populare piese ale secolului 20.

Un spectacol în două acte, pe care-l veți urmări cu sufletul la gură și pe alocuri râzând în hohote.

 

Despre autor

Născut la New York, unde a crescut în Manhattan și în Bronx, Ira Levin (1929-2007) a venit pe lume într-un moment dificil pentru țara sa, care trecea atunci printr-una dintre cele mai mari crize economice din istorie. Studiind la Horace Mann School, New York University și Drake University în Des Moines, Iowa, în anii ’50, a început să conceapă scenarii pentru radio și televiziune.

La 22 de ani a scris prima carte. Sărutul dinaintea morții, romanul său de debut, construit în jurul unei crime, i-a adus imediat Premiul Edgar Allan Poe și a intrat repede în patrimoniul clasic al literaturii polițiste. N-a trecut mult și tânărul scriitor a venit și cu prima piesă de teatru, No Time for Sergeants, pe care Mac Hyman a adaptat-o și a transformat-o într-un succes. Ambele ecranizate, aceste două texte au fost începutul unei cariere remarcabile de romancier și dramaturg.

La câteva decenii de la apariția lor, romanele lui continuă să atragă. Curios să descopere necunoscutul, dimensiunea enigmatică a lucrurilor din jur, Ira Levin le-a preluat în literatura lui. Mister, horror gotic, SF – ele înseamnă mult în universul construit în decursul câtorva decenii de acest scriitor căruia îi place atât de mult să pătrundă dincolo de suprafețe. Romanul Copilul lui Rosemary (1967), considerat imediat o capodoperă scrisă de un „evreu ateu”, l-a făcut pe Truman Capote să-l asemene pe Ira Levin cu Henry James. Victoria a fost uriașă, milioane de cititori declarându-se încântați. Peste un an, ecranizarea regizată de Roman Polanski i-a consolidat succesul. Au urmat romanele Neveste perfecte (1972), Băieții din Brazilia (1976) și, după o lungă întrerupere, Silver (1991), care se citesc și astăzi cu interes, fără îndoială și datorită adaptărilor cinematografice care au pus în lumină și arta scriitorului de a povesti, astfel încât să te țină cu sufletul la gură. Cărțile s-au vândut în zeci de milioane de exemplare, bucurându-se de o reală popularitate în America și fiind, aproape toate, adaptate pentru producții hollywoodiene. „Pe lângă el, care e un ceasornicar elvețian al romanelor polițiste, noi, ceilalți autori de suspans, părem niște ceasornicari ieftini de farmacie”, scria admirativ însuși Stephen King,  așa-numitul maestru al suspansului.

Succesul romanelor, comenta scriitorul cu modestie, se datorează faptului că preocupările pe care cititorul le descoperă acolo coincid cu preocupările reale din societate. Într-un fel sau altul, ele s-au născut din această societate greu de înțeles, cu un trecut încă neelucidat, așa cum neelucidată va rămâne întotdeauna ființa umană, cu abisurile ei, cu cruzimea ei, la care autorul a dorit să ajungă, dar și cu spiritul ei ludic. Ira Levin are talentul uriaș de a construi o lume credibilă, o lume recognoscibilă, în care apare însă, aproape întotdeauna, extraordinarul. Așa cum, într-un alt secol, Nikolai Gogol aducea absurdul în realitate, astfel încât cititorului și spectatorului să-i înghețe zâmbetul pe buze, scriitorul american ne invită să fim atenți la lumea din jur: Dacă nu e așa cum o vedem noi? Îndoiala aduce suspansul. Inteligența risipește preconcepțiile. Iar realitatea bate ficțiunea.

Excepționalul, anormalul din „normalitatea” pe care o recunoaștem în scrierile lui Ira Levin, capătă forme remarcabile în piesele sale de teatru. Printre ele se numără Alegerea criticului (1960), Generalul Seeger (1962), musicalul Drat! The Cat! (1965) sau thrillerul psihologic Camera Veronicăi (1974). Capcană mortală (1978), text nominalizat la Premiul Tony pentru Cea mai bună piesă, rămâne cea mai cunoscută scriere dramatică a autorului, fiind, de fapt, o piesă-fenomen: cel mai longeviv thriller comic și a cincea cea mai longevivă piesă din istoria                    Broadway-ului.

„A fi fericit sau nefericit – oare asta să fie chiar cel mai important lucru? Să știi adevărul ar fi un alt fel de fericire, una mai satisfăcătoare, cred eu, chiar dacă s-ar dovedi a fi ceva trist”, spunea dramaturgul. Puse sub lupa deformatoare a cunoscutei sale piese, fericirea și nefericirea, adevărul și neadevărul nu există nicidecum în formă pură. Nici râsul. Așa cum o arată piesele sale și, mai mult decât oricare, Capcană mortală.

 

„Eu am simțit spectacolul mai aproape de zona de comedie, de ironizare a thrillerului…”

– Interviu cu regizorul Alexandru Mâzgăreanu –

Capcană mortală a avut un succes fulminant pe Broadway. Pe ce crezi că se bazează acest succes?

În primul rând, pe faptul că este o piesă bine scrisă. E o poveste cu foarte multe răsturnări de situație, e o poveste inedită și cred că suspansul ăsta e foarte atrăgător pe scenă. Am văzut și filmul… care și el a avut succes. Însă, culmea, eu cred că în teatru poți să potențezi mai mult lucrurile care țin de atmosferă, atmosfera noir, poți să explorezi mai bine zona comică… și bănuiesc că și producțiile celelalte trebuie să fi făcut asta și atunci așa s-ar explica succesul. Eu cred că lumea este atrasă de povești polițiste și multe au fost hituri pe Broadway. Iar Capcană mortală este, se pare, cea mai de succes comedie-thriller de pe Broadway… Ce m-a atras pe mine foarte tare la piesă este elementul de teatralitate, de teatru în teatru. Faptul că personajele din spectacol sunt și personajele din piesa care stă la baza întregii intrigi. Ăsta mi se pare un schepsis interesant al textului. Și am încercat chiar și în decor să explorăm asta, camera de lucru s-a transformat într-un studio de lucru, avem microfoane pe scenă etc.

Prin ce crezi că e relevant în acest moment un astfel de text? De ce e potrivit acum, în contextul pandemiei?

E o poveste simpatică, jucată bine, cu umor, care sper să aibă o atmosferă de suspans, cu tușe de ironie la adresa thrillerelor. E un text care e foarte potrivit pentru ce vrea Teatrul Nottara în acest moment și mi se pare că poate fi un spectacol de entertainment de calitate. Lumea vrea să vină la teatru și ca să se destindă, și ca să se amuze, și ca să uite de problemele de acasă. Și, sincer, în acest moment nu aș fi găsit oportun un text care să ne scoată în evidență angoasele sau ceva legat de pandemie… eu n-aș vrea să văd ceva de acest gen, cel puțin nu acum, nu în această perioadă. Și atunci, cred că această piesă, Capcană mortală, te poate binedispune, în sensul cel mai frumos al cuvântului.

De ce crezi că n-a fost montat acest text până acum în România?

M-am întrebat și eu și chiar mă mir că n-a descoperit nimeni piesa până acum. Eu mă bucur că e o premieră absolută.

Așa cum l-ai gândit, spectacolul e mai aproape de thriller sau de comic? Cât de mult se întâlnesc?

Aș spune că mai degrabă luăm thrillerul și îl cosmetizăm puțin, cu o doză de ironie. Cam asta e miza. Luăm niște clișee din zona de thriller și le ambalăm în această notă ironică. Și luminile tot în acest sens au fost gândite, să potențeze această zonă. Piesa, așa cum este ea scrisă, e mai degrabă un thriller. Dar eu am simțit spectacolul mai aproape de zona de comedie, de ironizare a thrillerului. Și e un spectacol la care cred că se va râde.

Ce gândești despre fiecare dintre personaje? Într-o frază.

Pe mine mă interesează ca publicul să empatizeze cu personajele… Și cred că felul cum le văd e strâns legat și de actorul care interpretează fiecare rol…

Sidney: thriller queen.

Clifford: thriller princess sau iubitul care îl aruncă pe Sidney într-o capcană mortală.

Myra: o căprioară cu ochii mari, blocată în fața farurilor unei mașini, care sparg întunericul unei șosele întortocheate.

Porter: un plicticos perspicace.

Helga Ten Dorp: o bombă mortală cu efect întârziat.

Spune-mi o replică pe care ți-ar plăcea ca spectatorii să n-o uite când pleacă din sală…

În contextul pandemiei, când nu se permit castingurile mari, mi se pare foarte simpatică și potrivită o replică anume, cu toată ironia ei delicioasă… „Un demers febril, într-un decor unic și cinci personaje ale unui ahtiat după bani… Thrilleritis malignis.” Cam asta e Capcană mortală!

 

Actorii despre Capcană mortală

Suntem într-un thriller comic. Fiecare suspectează pe fiecare. Situația se răstoarnă la fiecare replică. Nimeni nu e ceea ce pare. Le-am propus actorilor un mic joc. Personajele din Capcană mortală văzute în oglinzi paralele… Ghiciți cine e criminalul!

ȘERBAN GOMOI, în rolul lui… SIDNEY, dramaturgul de mare succes, aflat de ani buni în pană de inspirație…

Cum l-ai descrie pe Sidney în 5 cuvinte?

Fragil. Puternic. Ambițios. Strateg. Cinic.

Te întâlnești cu Sidney la o cafea. Ce-i spui? Ce-l întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la el?

Mi-ar plăcea să-l întreb un pic despre procesul dramaturgic. De unde se inspiră? Dacă este o fire violentă? Cum a cunoscut-o pe Myra? De ce s-a căsătorit cu ea?

Ești Sidney… Ce gândești cu adevărat despre:

Myra? – Mă enervează pentru că este mai puternică decât mine. Pentru că deține puterea financiară. Dar o și admir. Mult.

Clifford? – E un puști simpatic, dar fără viziune.

Helga? – O dementă adorabilă.

Porter? – Un antipatic și jumătate, dar… cine nu are nevoie de avocați în zilele astea?!

De ce se teme cel mai tare Sidney?

Cred că Sidney se teme cel mai tare de moarte.

 

RAREȘ ANDRICI, în rolul lui… CLIFFORD, tânărul dramaturg aspirant, care va deveni „asistentul” lui Sidney…

Cum l-ai descrie pe Clifford în 5 cuvinte?

Perseverent, calculat, manipulator, sociopat, superficial.

Te întâlnești cu Clifford la o cafea. Ce-i spui? Ce-l întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la el?

Aş vrea să aflu de unde are atâta curaj să fie complice la o crimă.

Ești Clifford… Ce gândești cu adevărat despre:

Sidney? – un dramaturg expirat.

Myra? – o paranoică susceptibilă.

Helga? – o doamnă misterioasă şi comică; nu sunt sigur dacă se preface că are puteri supranaturale sau nu.

Porter? – un tip libidinos, care admiră scriitorii.

De ce se teme cel mai tare Clifford?

Cea mai mare teamă a lui Clifford este să nu moară înainte să fi ajuns celebru.

 

ISABELA NEAMȚU, în rolul… MYRA, soția lui Sidney…

Cum ai descrie-o pe Myra în 5 cuvinte?

Prinsă În Capcana Propriilor Emoții.

Te întâlnești cu Myra la o cafea. Ce-i spui? Ce o întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la ea?

Cred că e imposibil să te întâlnești cu Myra la o cafea… mai degrabă la un whiskey sau un gin tonic. (râde) Ei bine, dacă întâlnirea asta ar putea avea loc, cred că mi-ar plăcea să vorbesc cu ea despre ce se ascunde cu adevărat în spatele unui bărbat de succes. Despre frustrările unei femei pentru care succesul bărbatului devine sensul vieții ei. Despre compromis în relațiile conjugale și despre presiunea unei societăți întregi în ceea ce privește „succesul”. Și dacă whiskey-ul ar fi bun, cred că ne-am amuza copios să constatăm cum globalizarea a făcut aproape să dispară diferențele culturale și că lucrurile stau cam la fel acum pe orice meridian.

Ești Myra… Ce gândești cu adevărat despre:

Sidney? – „Sydney e idolul meu. / Am obosit ca Sidney să fie idolul meu. / Îl iubesc pe Sydney. / Oare nu îl mai iubesc pe Sidney?”

Clifford? – Cine e tipul ăsta? /Panică. / Oare cum a ajuns în casa mea? / Panică. / Oare chiar e atât de talentat? / Panică. / Panică. / Panică.

Helga? – E fascinantă tipa asta. Oare chiar poți trăi emoțiile celorlalți ca pe ale tale?

Porter? – „…………….”

De ce se teme cel mai tare Myra?

Myra e dependentă de soțul ei și, deși simte că a devenit un accesoriu pentru el, se teme constant că va pierde acest statut. Și, fiindcă de ce ți-e teamă, nu scapi…

 

LAURA VASILIU, în rolul… MYRA, soția lui Sidney…

Cum ai descrie-o pe Myra în 5 cuvinte?

Fragilă, dependentă emoțional de soț, calculată, anxioasă, doritoare să facă parte din lumea bună.

Te întâlnești cu Myra la o cafea. Ce-i spui? Ce o întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la ea?

Ai fost vreodată la decernarea premiilor Oscar? Cum a fost experiența?

Ești Myra… Ce gândești cu adevărat despre:

Sidney? –  E rațiunea mea de a fi, el e totul pentru mine. Știu, însă, că poate arunca totul în aer când lucrurile nu îi ies. E un bun profesor. E foarte talentat, dar cere prea mult de la el și orice eșec înseamnă luni întregi de recuperare. Când nu e cu mine sau când nu e în apele lui, sunt pierdută.

Clifford? – Este un tânăr drăguț, educat, cu o primă piesă scrisă magistral, dar nu se știe ce și dacă va mai urma ceva după asta.

Helga? – E fascinantă pentru mine; poate spune orice despre oricine și nu dă greș. E extraordinară și înfricoșătoare, în același timp. Din momentul crimei, Helga Ten Dorp e spaima mea cea mai mare.

Porter? – este un avocat cumsecade, pregătit, știe tot despre toți și mă învață să supraviețuiesc financiar în condițiile în care banii nu prea mai vin de nicăieri. E vigilent, precaut, deși uneori e cam prea mieros.

De ce se teme cel mai tare Myra?

De singurătate…

 

ADA NAVROT, în rolul…  HELGA TEN DORP, medium, misterioasă, înzestrată cu puteri supranaturale, apare întotdeauna în momentul cel mai (ne)potrivit…

Cum ai descrie-o pe Helga în 5 cuvinte?

Bântuită, senzitivă, energică, vicleană, lucidă.

Te întâlnești cu Helga la o cafea. Ce-i spui? Ce o întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la ea?

Cum va arăta lumea după pandemie? Va funcționa vaccinul? Cine va încasa drepturile de autor pentru Capcană mortală?

Ești Helga… Ce gândești cu adevărat despre:

Sidney? – Scriitor răsuflat și individ ipocrit.

Clifford? – Talentat și interesat.

Myra? – Victimă oarbă.

Porter? – Individ versatil.

De ce se teme cel mai tare Helga?

Helga se teme că oamenii ar putea deveni îngeri. Atunci multe meserii ar dispărea…

 

CRENGUȚA HARITON în rolul…  HELGA TEN DORP, medium, misterioasă, înzestrată cu puteri supranaturale, apare întotdeauna în momentul cel mai (ne)potrivit…

Cum ai descrie-o pe Helga în 5 cuvinte?

Instinctuală, oportunistă, inteligentă, neiubită, timidă.

Te întâlnești cu Helga la o cafea. Ce-i spui? Ce o întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la ea?

I-aș spune să fie mai selectivă cu dezvăluirile. Întrebarea ar fi dacă are îndoieli când își interpretează viziunile, dacă nu se teme că incriminează pe cineva nevinovat. Secretele le las așa, secrete. Cred că dacă nu știi ceva înseamnă că-i mai bine așa, are și misterul rolul lui în viața noastră.

Ești Helga… Ce gândești cu adevărat despre:

Myra? – Îi este dragă, simte nevoia să o ocrotească.

Clifford? – Îl simte puternic, cu o aură neagră, un om de care e mai bine să te ferești, e periculos.

Sidney? – Îl vede ca pe un suflet frământat, instabil, complexat, care-și face singur rău.

Porter? – Prezența lui nu îi face plăcere, parcă miroase urât. Îl vede ca pe o hienă.

De ce se teme cel mai tare Helga?

Se teme că-și poate pierde darul și nu va mai însemna nimic pentru nimeni.

 

CRISTIAN NICOLAIE, în rolul… PORTER, avocatul misterios și suspicios al familiei…

Cum l-ai descrie pe Porter în 5 cuvinte?

Plăcut, locvace, versatil, ager, depravat.

Te întâlnești cu Porter la o cafea. Ce-i spui? Ce-l întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la el?

I-aș spune să ia mai în serios femeile. L-aș întreba ce onorariu ar cere ca să mă reprezinte? Și aș vrea să aflu cu cine s-a culcat ultima dată în afara căsniciei…

Ești Porter… Ce gândești cu adevărat despre:

Sidney? – E un tip talentat și norocos.

Myra? – E o familistă naivă.

Clifford? – „Simpatic… și arată bine” (e chiar replica lui Porter din piesă).

Helga? – Șireată și speculantă.

De ce se teme cel mai tare Porter?

Să nu se afle cu cine s-a culcat ultima dată în afara căsniciei…

 

ALEXANDRU MIKE GHEORGHIU, în rolul… PORTER, avocatul misterios și suspicios al familiei…

Cum l-ai descrie pe Porter în 5 cuvinte?

Prietenos, agil, zgârcit, pedant, instabil.

Te întâlnești cu Porter la o cafea. Ce-i spui? Ce-l întrebi? Ce secret ai vrea să afli de la el?

Întâi îl asigur că plătesc eu nota, să nu cumva să se simtă inconfortabil pe durata întâlnirii. Apoi, l-aș întreba cum e să locuiești numai cu femei în casă. Și aș vrea să știu care a fost visul lui, ce și-a dorit cu adevărat să facă și de ce nu l-a urmat.

Ești Porter… Ce gândești cu adevărat despre:

Sidney? – Cum reușește ăsta în viață? Care o fi secretul lui? Că nu pare cine știe ce…

Myra? – Săraca, uite câți bani are…

Clifford? – E ceva la tânărul asta… nu știu ce, dar e ceva ciudat la el…

Helga? – Cât de tare e să fii vedetă ca ea! Păcat că e olandeză și nu-i de-a noastră…

De ce se teme cel mai tare Porter?

De nevastă-sa…

 

Un personaj într-o replică… Ghiciți criminalul!

Sidney: Se spune că atunci când comiți crime în scris, îți eliberezi impulsurile agresive. Sunt sigur că așa e. Totuși, în același timp, te face să te gândești cum ar fi să o comiți în realitate, îți dă acea senzație familiară a unei posibilități ce merită luată în calcul…

Myra (lui Sidney): N-aș avea nicio problemă să trăiesc pe banii tăi, dar nu mă împac cu gândul să trăiesc din ai lui. Am încercat să înțeleg cum ai putut s-o faci, m-am gândit la dezamăgirile tale și la… frustrarea ta cu privire la situația noastră financiară, dar nu am reușit. Și cum o să poți să te simți un învingător când amândoi vom ști că este piesa lui? Nici asta nu pot să înțeleg. Ești… un străin pentru mine, Sidney, și nu doar de azi de la 5 după-amiază.

Helga: Trebuie spus. De aia Dumnezeu dă daruri. Pericol aici. Mult pericol. (Către Sidney) Pentru tine. (Către Myra): Și pentru tine. E moarte în camera asta. E ceva ce cheamă moartea, care aduce moartea… o capcană mortală? Așa se zice, nu?

Porter: Poate ăsta e stilul lui. (către Sidney, despre Clifford) Iartă-mă, n-am vrut să te îngrijorez. Așa e setată mintea mea de avocat, să fie suspicioasă. Probabil că este exact ceea ce pare: un tânăr cinstit, pe care te poți baza, complet de încredere.

Clifford: Oprește-te și stai și gândește-te o clipă! Gândește-te! La acea noapte. Încearcă să vezi totul din perspectiva publicului. Tot ce am făcut noi, să o convingem pe Myra că asistă la o crimă adevărată ar avea exact același impact asupra lor. Nu asta făceam și noi atunci, un spectacol? Nu am scris noi piesa, nu am repetat-o? Nu era Myra publicul nostru?

Dosar de prezentare realizat de Monica Andronescu

Arhivă articole