Interviu realizat de Adriana Moca
Ochi de un albastru cuceritor, o siluetă longilină, farmec intrinsec, politețe și o inteligență scenică înaltă. L-am descris în câteva cuvinte pe actorul Teatrului Nottara, Șerban Gomoi. Anul acesta a avut trei mari întâlniri teatrale, trei roluri provocatoare: „Don Juan” și „Orașul Luminii”, în regia lui Cristi Juncu, „Ivona, Principesa Burgundiei” în regia cuplului Andreea și Andrei Grosu. În toiul ultimelor repetiții la Ivona, l-am rugat să răspundă câtorva întrebări, ca un fel de retrospectivă asupra anului 2023.
În primul rând, vă mulțumesc pentru măgulitoarea descriere pe care mi-ați făcut-o. Țin să precizez că ochii de un albastru cuceritor suferă de o miopie forte, iar silueta nu a fost întotdeauna longilină. În ceea ce privește politețea, părinții sunt de vină, iar inteligența scenică este amprenta minunaților profesori de actorie pe care am avut șansa să-i întâlnesc.
A fost un an artistic bun și bogat pentru tine. Don Juan, din spectacolul cu același titlu, Ian din „Orașul Luminii”, Principele în „Ivona, Principesa Burgundiei”. N-o să te întreb care ți-e mai drag, presupun că ai investit, în mod egal, energie și entuziasm într-un seducător de profesie, un terapeut cu o viață complicată, și echivalentul unui băiat de bani-gata, cinic și superficial. Pentru care dintre aceste roluri, te-ai luptat mai mult cu tine, cu principiile tale, cu propriile credințe sau, dimpotrivă, în care din ele te-ai regăsit?
Multă vreme am crezut că felul în care mă pot apropia de un rol este să caut asemănările dintre mine și personaj. Mai târziu am realizat că mult mai importante sunt diferențele. Don Juan, în regia lui Cristi Juncu, nu este chiar un seducător. Mai degrabă un bărbat-copil care are nevoie de cineva să-i impună o limită. Atâta vreme cât nimeni nu îl oprește, el va merge mai departe. Opțiunea noastră a fost mai degrabă să-l reprezentăm în sfera răzvrătirii împotriva oamenilor și a obiceiurilor care par să nu aibă sens. Ian, pe de altă parte, este un fost preot devenit recent psihoterapeut. Un om căruia credința nu i-a mai fost de ajuns. Dar care are parte de un final revelator. În esență, Ian este un însingurat în căutare de sens. A fost rotundă și plină de revelații experiența lucrului la cele două spectacole: un om care crede ca ”2 plus 2 fac 4” și altul care caută miracolul și îl găsește la final. Cumva, și Don Juan și Ian găsesc miracolul, dar căutarea lor e în zone foarte diferite. Cea mai recentă experiență teatrală este „Ivona, Principesa Burgundiei” și rolul Principelui Filip. Un tânăr viitor rege aflat în fața eternului mister, Femeia. Toate îmi sunt dragi și sunt recunoscător pentru ocazia de a lucra în zone atât de diferite. Ce au toate aceste minunate roluri în comun, în afară de silueta mea longilină :)? Probabil, o profundă căutare de sens.
Cum te-ai pregătit pentru fiecare din cele trei roluri?
Procesul a fost diferit pentru fiecare din ele. Singurul numitor comun este studiul textului. Rezumând foarte mult: pentru Don Juan, m-am ras în cap pentru că nu voiam să fiu „seducător” prin prezența fizică. Pentru Ian, am reînceput să merg la terapie, iar pentru Principele Filip am încercat să privesc în mine și să încerc să înțeleg amalgamul acesta de sentimente față de Ivona.
Ce reții – artistic, vorbind – din anul 2023? Un spectacol, o întâlnire umană, o carte, un film?
Întâlnirea cu Cristi Juncu a fost una foarte interesantă. M-a marcat. Are un stil foarte subtil de a lucra. Te îndrumă din umbră, ca să zic așa. Apoi, a fost o carte, „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch.
Cum e mai sănătos pentru ține: să-ți dorești un rol și să te lupți pentru el, sau să accepți orice distribuire?
Cred că atunci când ești la început este mai bine să răspunzi oricărei distribuiri. O perioadă de ucenicie, ca să zic așa, în care te formezi că artist. Cu cât ai mai multe roluri, cu atât mai multe ocazii să îți cizelezi meșteșugul. Bineînțeles, trebuie atenție, să nu strici puținul pe care îl ai. Pot apărea situații în care un rol îți poate dăuna, dacă direcția scenică nu conduce responsabil tânărul actor. Nu pot spune că mi-am dorit aprig să joc ceva anume. De luptat pentru un rol, în nici un caz. Cred că rolurile sunt niște întâlniri care nu trebuie forțate.
Ce faci de sărbători, înafara spectacolelor? Pleci la munte, stai acasă?
Încă nu m-am hotărât. Probabil ambele.
La final de interviu, imaginează-ți că pot să-ți împlinesc dorințe, așa, ca un fel de Puck…. Ce-ți dorești pentru 2024?
Sănătate și claritate mentală. Ceea ce-mi doresc pentru toți anii ce vor veni și ceea ce doresc tuturor.
Credit fotografii: Andrei Gîndac și Adi Bulboacă
