Maria-Gabriela CONSTANTIN
–interviu cu Baczó Tünde și Cári Tibor –
Coregrafa Baczó Tünde e ca o flacără. Puternică, activă, inovatoare. Trăiește în și prin mișcare, propunând o formulă de spectacol inedită, mai puțin cunoscută publicului de la noi, ca modalitate nemijlocită de a transmite valori atemporale.
Cári Tibor este unul dintre cei mai cunoscuți compozitori de muzică de teatru și film din România. Un artist interiorizat și profund, a semnat muzica la peste trei sute de producții de teatru și film.
Cei doi artiști, soț și soție, au realizat nenumărate proiecte împreună. Am stat de vorbă cu Tünde și Tibor înaintea premierei celui mai recent proiect la care au lucrat împreună, spectacolul „Don Quijote”, o combinație de musical și teatru dans, pus în scenă la Nottara… Despre omenie, despre nevoia de ideal și despre creativitate în cuplu.
Teatrul fizic că este un tip de teatru al acestui moment, când viața se trăiește în ritm alert. Tünde, în ce măsură crezi că spectacolul „Don Quijote” facilitează înțelegerea unor valori puțin promovate azi cum ar fi idealismul, eroismul, omenia, bunătatea?
Tünde: Am acceptat cu bucurie invitația teatrului de a monta acest spectacol. M-a făcut să mă întreb: ce înseamnă normalitatea azi? De multe ori privesc în jur și realitatea mi se pare ceva înspăimântător. Capitalismul i-a făcut pe oameni lacomi – cel mai important este cum să faci avere – sunt agresivi, duplicitari, lipsiți de omenie. Se înstrăinează tot mai mult. Își fac rău unii altora, se umilesc, se ucid. În esență, raportat la „normalitatea” lumii, idealismul celui care are ca ideal virtuți fundamentale, cum ar fi iubirea sau a face bine, pare ceva aproape anormal. Valorile în care crede Don Quijote – idealismul, curajul, omenia, bunătatea, virtutea, loialitatea, altruismul, iubirea au dispărut încet-încet, ori s-au transformat, creând o societate distorsionată. Don Quijote a cărui percepție asupra realității se deformează de la lectura prea multor romane cavalerești, rămâne mai omenos decât oricare alt personaj din roman. El vrea să facă neîncetat bine, însă nu reușește și astfel cade neîncetat în propria-i capcană. Scopul său însă rămâne nobil.
Cât este de actual, după părerea ta, Don Quijote în lumea de azi?
Tünde: Privind direcția pe care a luat-o lumea în zilele noastre, cred că Don Quijote nu își va pierde niciodată actualitatea. Înstrăinarea oamenilor, pierderea calităților umane fundamentale duc la o lume distorsionată. Din păcate, într-o astfel de lume ne străduim să ne educăm copiii, spunându-le că stăruința în iubire și bunătate contează mai mult, decât tot ce se poate obține prin răutate, lăcomie și înșelătorie.
Ce aduce nou spectacolul vostru în interpretarea poveștii donquijotești?
Tünde: Ne-am propus nu atât să înnoim, ci să reformulăm narațiunea clasică într-un limbaj artistic cât mai apropiat publicului de azi. Când am conceput scenariul, intenția noastră a fost să creăm un spectacol în care spectatorii să se poată identifica parțial cu problemele protagonistului: tema omului luat în zeflemea, în batjocură, pentru că e diferit. Atmosfera parodică inițială a poveștii, fără să lipsească total, trece în plan secund în acest spectacol muzical de teatru-dans. Folosim foarte puțin text, minimal aș spune. Spectatorii pătrund în universul lui Don Quijote prin limbajul mișcării și muzică și înțeleg din atmosfera generală, din energiile pe care le emană scenele, ce se petrece în realitatea sufletească a eroului principal, cât și în jurul lui. Am ales din roman câteva momente edificatoare, urmărind să fie variate și să placă publicului, prin diversitate chiar dacă în esență este vorba despre păcălirea și umilirea protagonistului. Scenele parodice înveselesc spectacolul, firul iubirii eroului pentru aleasa inimii lui îl îndulcește, iar cele dinamice mențin atenția spectatorilor vie.
Ești la primul spectacol la Nottara. Cum a fost întâlnirea cu actorii?
Tünde: Înainte să începem repetițiilor am ținut un workshop de mișcare si muzică, care ne-a ajutat să cunoaștem mai bine trupa. Apoi am întocmit distribuția în care sunt și cinci tineri actori colaboratori. Am întâlnit aici oameni plini de dăruire, lipsiți de orgolii, ceea ce a făcut ca repetițiile să decurgă lin. Unii dintre actori s-au identificat repede cu universul propus de spectacol, alții mai încet, însă în final fiecare și-a găsit locul. Este un spectacol complex care a necesitat multă muncă, dar acum este gata și vreau să le mulțumesc tuturor pentru dăruirea și încrederea acordate.
Cu ce mesaj îți dorești să plece spectatorii de la spectacol?
Tünde: Să fim buni, plini de omenie și să nu lăsăm niciodată valorile fundamentale să piară.
Tibor, ești la a patra colaborare cu Teatrul Nottara – ai compus muzica spectacolelor „Opt femei”, în regia lui Andreas Merz-Raykov în 2017, „MOLIÈRE | ERÉILOM după Molière și M. Bulgakov, regia: Roman Feodori, în 2018, și „Figaro” în regia lui Mihai Lungeanu, în 2019. Cum a fost să lucrezi la Don Quijote?
Tibor: A fost mai dificil. Fiind un spectacol de teatru fizic, muzica este mai complexă decât într-un spectacol normal de teatru. A trebuit să compun mult mai multă muzică. Și lucrul cu actorii a fost mai intens, iar timpul scurt. Practic, am scris optzeci la sută din întreg materialul muzical în numai două săptămâni.
Ce anume te-a inspirat acum în compozițiile muzicale? Textul? Actorii? Scenografia?
Tibor: M-au inspirat în primul rând scenariul și conceptul regizoral, dar și actorii au fost o formidabilă sursă de inspirație.
Cât de deschis crezi că este teatrul românesc la propunerile experimentale ale muzicii electronice?
Tibor: Prea deschis, aș spune. De multe ori, am sentimentul că muzica se folosește în teatru ca și în film – doar pentru a sublinia atmosfera. Fiind mai degrabă minimalistă, muzica electronică este în acest sens o opțiune bună. Personal, mă interesează mai mult fuziunea dintre muzica acustică și cea electronică și o folosesc adesea. Dacă există echilibru, se pot naște lucruri minunate.
Arta este doar o altă formă a iubirii, spunea sculptorul Auguste Rodin. Cele mai multe dintre cuplurile de artiști exprimă acest adevăr prin ceea ce creează împreună. Care este formula colaborării tale artistice cu Tünde, care este și partenera ta de viață?
Tibor: Colaborarea noastră este ideală. Dansul și muzica merg mână în mână; sunt egale și se completează. În spectacolele regizate de Tünde am o mare libertate muzicală, care înseamnă pentru mine o colosală sursă de inspirație. Unele compoziții se nasc de la sine, fără să discutăm prea mult. Uneori, Tünde creează coregrafia pe o muzică deja compusă de mine, alteori compun după ce coregrafia este finalizată. Pentru mine, iubirea nu e un factor hotărâtor în artă. Însă o întregește de minune și adaugă mult la procesul de creație.
Foto: Andrei Gândac
