Perspective

„Cred că acest subiect al luptei dintre emoție și rațiune este mereu actual. E vorba despre o luptă pe care fiecare dintre noi o dăm în fiecare zi.”

”Bine că te duci în străinătate la teatru, dar spectacolele lui Purcărete le-ai văzut? Hai, mâine la Amphitryon, am fost recent la Faust și Povestea prințesei deochiate, și sunt extraordinare….”

Silvia Dumitrache „Rinocerul meu nu este un mit”, sună motto-ul celei de-a cincea ediții a Bienalei Art Encounters, care se desfășoară în anul în care Timișoara este Capitală Europeană a Culturii. Cum a ajuns rinocerul să fie un simbol atât...

În acea zi de 29 mai 1945, cu speranța unei reveniri la normalitate, se îndrepta spre Universitate, unde își relua activitatea și urma să țină un curs despre Balzac.

Adriana Moca în dialog cu actrița Isabela Neamțu O sun pe video-call pentru a stabili detaliile interviului. E duminică, sunt sărbătoriți Sfinții Constantin și Elena. „Și eu sunt Elena”, îmi spune cu ochi strălucitori. O felicit și discuția alunecă lin spre experiența ei proaspăt trăită, căci doar cu o zi înainte s-a întors de la Cannes...

Silvia Dumitrache Se spune că au pornit din Persia, alții îi leagă de Caldeea – călătoreau spre Betleem să îi aducă daruri pruncului Iisus. Erau Gaspar, Melchior și Baltazar, cei trei regi ai Indiei, Persiei și, respectiv Arabiei,  care citiseră...

În copilărie visa să fie aviator. Nu i-a fost dat să exploreze astfel cerul, dar a ajuns, în feluri de neimaginat atunci, în înaltul cel mai frumos al trăirilor și al emoțiilor, lăsându-se locuit de sublim și de tragic, de regi și de bufoni, de visători și de cinici.

O bibliotecă virtuală a tuturor spectacolelor, filmelor sau cărților inspirate din opera shakespeariană, ficțiuni, eseuri, lucrări prezentate în conferințe, traduceri sau aparat critic ar fi un proiect de mari dimensiuni, de anvergură internațională și de important ecou cultural.

Este tânără, frumoasă, jovială, are un zâmbet ușor ștrengăresc. Aduce armonie, pace, iubire de natură și de frumos. Era invocată pentru a aduce inspirație poeților, dar și în momentele de restriște interioară, când oamenii căutau să își regăsească bucuria și calmul.

Teatrul Nottara începe în data de 20 martie 2023 o campanie de promovare a literaturii, a culturii, a frumuseții și a bunului-simț, prin lectura cu voce tare.

Generația asta a mea poartă cu ea ȋn propria-i criză identitară această relație nerezolvată, neȋnțeleasă până la capăt cu trecutul. Fragmente ale acestei explozii și implozii de conștiință plutesc prin noi ca obiecte neidentificate.

În 1973, prima lună de primăvară calendaristică nu pare să aducă nimic. Mersul lucrurilor stă sub semnul implacabilului.

„Nu o să mai fiu încă o cucerire în lista lui” – și-a spus una dintre actrițele legendare ale secolului trecut când l-a întâlnit pe cel care avea să-i devină iubirea vieții, la rândul său un actor-simbol, care, la acea vreme, la începutul anilor ’50, avea și faima de cuceritor.

Secolul al XVII-lea a fost unul încărcat de războaie, violențe, cuceriri de teritorii, dar și de mari progrese și descoperiri în știință.

„Beauty is in the eye of the beholder” spune această expresie atât de simplă și atât de profundă, despre care se consideră că a fost lansată în lume pe la finalul secolului al XIX-lea de scriitoarea Margaret Wolfe Hungerford.

Oferta de producții cinematografice cu tema Crăciunului este în fiecare an parcă tot mai abundentă. Pe lângă clasicul Home Alone, care a devenit o tradiție în sine, putând fi văzut mereu cu același entuziasm, se produc filme și, mai nou, seriale destul de numeroase având ca temă sau pretext Crăciunul.

Clasica formulă „whodunnit” se pare că nu se demodează niciodată. Mister, suspans, răsturnări de situație sunt printre ingredientele care atrag în continuare publicul cititor/spectator către povești în care ți se stârnește constant curiozitatea și ești practic invitat să joci rolul detectivului.

„Ce păcat că mor! Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum.”… Acestea au fost, se pare, cuvintele cu care George Vraca s-a despărțit de lumea aceasta, lăsând în urmă o poveste frumoasă, o poveste de mare succes, amintirea unui artist care a schimbat istoria teatrului românesc, în perioade complicate

Happy-end-ul poate să însemne cu totul altceva decât clasicul „un el și o ea au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Adevăratul happy-end înseamnă împăcarea cu tine, acceptarea umbrei din tine și strădania permanentă de a ieși la lumină.

Suntem la începuturile istoriei cinematografiei – în 1895, Frații Lumière prezintă primul film în fața publicului, Sortie des Usines Lumière a Lyon. Filmul a ajuns rapid și în România, în 1986, iar un an mai târziu, a fost realizată și prima filmare de la noi din țară, de către fotograful Paul Menu, care surprindea pe un aparat Lumière parada regală.

Unul dintre cele mai celebre mituri din istorie, de sorginte biblică, este cel al pescarului Iona înghițit de un pește uriaș în pântecele căruia a stat trei zile, ca un soi de pedeapsă din partea lui Dumnezeu.

Fără umor, condiţia tragică a destinului uman devine insuportabilă. Aşa a crezut întotdeauna Eugène Ionesco.

Fără să existe premise clare (mediu, familie) pentru dezvoltarea unei pasiuni constante și profunde pentru teatru, cel care avea să devină unul dintre dramaturgii de referință ai timpului nostru, Matei Vișniec, s-a îndrăgostit de ceea ce el numește „spectacolul viu” din copilărie...

Un pastor ridică deasupra capului un șarpe veninos, în mica sa bisericuță, în care cei câțiva zeci de enoriași îl privesc fascinați, convinși că asistă la un moment de grație. Nu este o imagine desprinsă dintr-o ficțiune.

La acel moment, părea imposibil ca experiența războiului să se repete în Europa. Și totuși... iată, suntem în anul 2022 și la câteva sute de km de noi oamenii mor.

Îl știm drept părintele psihanalizei. Datorită lui ne orientăm puțin mai bine în apele încă misterioase ale inconștientului. De la el știm de dorințe refulate, de nevroze, de complexul lui Oedip și de cât de mult ne pot spune visele despre noi înșine. Sigmund Freud rămâne unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei ultimului secol.

Impresionant demersul neobosit, neîncetat și mereu plin de încredere al Fraților Dardenne de a-i căuta și a le da voce marginalilor societății, acelor „umiliți și obidiți” care au existat în toate epocile și probabil vor continua să existe până la finalul timpului.

Silvia Dumitrache „Eschil spunea, în Agamemnon, că omul a apărut ca să sufere pentru adevăr. Când a suferit suficient, se întreabă ce se întâmplă cu el. Abia apoi deschide ochii.” (Gabor Maté) Probabil că numitorul comun al oamenilor prezentului, indiferent...

Thailanda e un alt tărâm. Thailanda e o poveste pe care o trăiești mult timp după ce ai plecat din ea. Thailanda e genul de loc la care visezi atunci când afară e înnorat, când ești obosit, când ai vrea să oprești puțin ritmul nebun în care trăiești. Thailanda e o stare.

Recent, în prima vineri a lunii octombrie, a fost ziua internațională a zâmbetului. În ultimii (zeci de) ani, numeroase concepte, trăiri, sentimente au primit ziua lor – fericirea, pacea, prietenia etc.