Nunta

Stagiunea 2019-2020

Sala Horia Lovinescu

Dosar de prezentare

Prima reprezentație: 9 februarie 2020

Nunta, după A.P. Cehov

Traducerea: Elisabeta Pop

Un spectacol de: Alexandru Grecu
Costumele: Ana Gabriela Lemnaru
Coregrafia: Dumitru Tanmoșan
Asistența de regie: Corina Dragomir

Distribuția:

Andrei Andreevici Niunin – Dani Popescu
Nastasia Timofeevna – Daniela Minoiu
Evdochim Zaharovici Jigalov – Claudiu Romila
Epaminond Maximovici Aplombov – Ion Grosu
Anna Martînovna Zmeiukina – Ioana Calotă
Dașenka – Mihaela Subţirică
Haralampi Spiridonovici Dâmba – Mircea Teodorescu
Dirijorul – Corina Dragomir
Moderatoarea – Alexandra Aga
Ivan Mihailovici Iat – Vlad Gălățianu
Dmitri Stepanovici Mozgovoi – Ștefan Opreanu
Nuntașii – Raluca Jugănaru Grosu / Diana Câmpeanu / Cătălin Ștefan Badea / Francisc Denis Negrescu

Cu participarea lui Ion Haiduc în rolul Feodor Iacovlevici Revunov Karanlov

Regia tehnică: Laura Libiu

Sufleur: Diana Câmpeanu

Durata: 1h 20 min. (fără pauză)

Sinopsis:

Așa cum indică și titlul, piesa cehoviană într-un singur act Nunta ne invită la sărbătorirea cununiei Dașenkăi, mireasa cea fericită, cu mirele Epaminond Maximovici Aplombov. Însă, la fața locului, situația scapă de sub control și lucrurile o iau razna. Dintr-un bucluc în altul și dintr-un dans în altul, întorsăturile de situație și conflictele abundă. Spiritele se înfierbântă tot mai tare, când la petrecere apare și un mult-așteptat, dar fals, general… Multă muzică, mult umor și o poveste de neuitat de la o nuntă „ca-n povești”…

Când din nimic nu iese nimic

Dacă la Cehov iubirea este o neîmplinire, o neîmpărtășire sau cel mult o consolare trecătoare din fața eșecului mariajului, căsătoria, chiar dezolantă, este, de cele mai multe ori, un adăpost.

„Căsătoria, o sursă de decepţii, de pierdere a speranţelor, de resemnare fără viitor! La Cehov, căsătoria, sub toate formele ei, nu apare decât ratată, cauză de eșec, ea provoacă degradarea (…) Chiar lipsită de dragoste, căsătoria e un refugiu”, observă George Banu în cartea sa, Cehov, aproapele nostru.

Între cei doi poli, căsătorie și iubire, nunta cehoviană nu poate fi decât surprinderea unui moment de nerezolvare și de nepotrivire a personajelor și a aspirațiilor lor, văzute chiar în clipa de trecere, de la absența iubirii spre neîmplinire.

Astfel, în loc de a marca o împlinire, momentul ceremonial se preschimbă într-un total fiasco, o completă disoluție a convențiilor sociale. Căci, în absența unei baze adevărate și trainice, ce poate aduce nou farsa plină de fast a nunții? Doar comicul spumos, care invită la sinceritate, la analiză și la reflecție.

Argument regizoral

„Indiferent de spectacolul la care lucrez, indiferent de autor, pornesc mereu de la Cehov.  El ocupă, pentru mine, un rol aparte în dramaturgia universală și mă gândesc aici și la teatrul contemporan, fiindcă Cehov este, cred, mai contemporan ca orice alt dramaturg din zilele noastre.

Cehov ne avertiza, încă de pe atunci, că trăim într-o societate imorală și că ceva este putred în Danemarca. În contextul celor ce se întâmplă astăzi în societate – mă refer aici la valorile social-umane, chiar și social-politice, la exigența de a înțelege valorile adevărate –, Cehov ne vorbește astăzi, în secolul XXI, avertizându-ne: o societate  imorală, în care bunul-simț, valorile, buna-cuviință și justa înțelegere a tot ce este uman lipsesc, nu are cum să evolueze.

Am ales această piesă – probabil cea mai puțin montată dintre piesele cehoviene în teatrele din România, dar și din lume – pentru că reflectă întreaga noastră societate. Noi suntem, azi, nuntașii. Imoralitatea, acest desfrâu, această iresponsabilitate, această lipsă de cultură care există astăzi în societate se sincronizează perfect cu Nunta lui Cehov și cu personajele sale.

Îmi doresc ca spectatorul să plece de la teatru cu o stare de introspecție, cu înțelegerea faptului că a fi un personaj din Nunta lui Cehov nu e viabil. Că nu pot prevala în viață aspectele materiale sau alte idealuri decât cel spiritual; avem nevoie de  moralitate, bună-cumsecădenie și de dragoste în sensul larg, nu numai ca iubire – iubirea față de aproapele tău, față de prieten, față de țară.”

Alexandru Grecu

Despre autor

Anton Pavlovici Cehov, una dintre figurile marcante ale literaturii ruse și universale, s-a născut la 17 ianuarie 1860, în orașul Taganrog. Între anii 1867 si 1879, urmează studii primare și secundare în orașul natal, manifestând de timpuriu o puternică pasiune pentru teatru și pentru scris. Înainte de a scrie, însă, devine medic. Cu o bursă primită din partea primăriei orașului Taganrog, se înscrie, în anul 1879, la Facultatea de Medicină a Universității din Moscova, pe care o absolvă în 1884. Între timp, pentru a-și ajuta familia, care întâmpina mari dificultăți financiare după falimentul afacerii tatălui, începe colaborarea cu câteva reviste umoristice, unde publică schițe, povestiri, anunțuri, reclame și parodii.

În 1884, îi apare prima carte, Basmele Melpomenei, care reunește șase povestiri. Urmează În amurg (1887) și prima sa piesă de teatru, drama Ivanov, reprezentată în premieră pe 5 octombrie 1887, la Moscova. În 1889, la Sankt Petersburg, apare volumul Copiii. Povestiri. În 1890, face un voiaj pe insula Sahalin, pentru recensământul populației. Călătoria va fi o sursă de inspirație pentru volumul Insula Sahalin, publicat în 1893, în câteva numere ale revistei Russkaia Misl. În 1896, are loc premiera piesei Pescărușul, urmată de Unchiul Vanea (jucată pentru prima dată în 1899), Trei surori (cu premiera pe 31 ianuarie 1901) și Livada de vișini (reprezentată, în premieră, pe 17 ianuarie 1904). Încă din timpul vieții i se tipărește ediția de Opere, apărută în zece volume (între anii 1899-1902).

Grav bolnav de tuberculoză pulmonară, se stinge în stațiunea Badenweiler din Germania, pe 2 iulie 1904, la vârsta de numai patruzeci și patru de ani.

Nunta, piesă într-un singur act, a fost scrisă în 1889 și jucată pentru prima dată în 28 noiembrie 1900, la Societatea de Artă și Literatură din Moscova. Se spune că Tolstoi, care a participat la serată, ar fi râs cu lacrimi.

REPERE BIOGRAFICE:

REGIZORUL

Alexandru Grecu (n. 1963) este regizor, actor, președinte al Uniunii Teatrale din Republica Moldova (UNITEM). A absolvit Institutul de Arte Gavriil Muzicescu din Chișinău, secția: Regie. În 1990, fondează Teatrul Satiricus, unde este, și în prezent, actor, regizor, director. Este lector la catedra Arta actorului, de la Acadamia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

Alexandru Grecu a fost distins cu nenumărate premii, dintre care amintim: Premiul pentru cea mai bună regie, decernat la Gala Premiilor UNITEM, Republica Moldova, în 2004, pentru spectacolul D-ale carnavalului de I.L. Caragiale. Este laureat al Premiului Național pentru Cultură și Artă din Chișinău și distins cu Ordinul Meritului Cultural în grad de Comandor, în România.

Dintre montările sale la Teatrul Satiricus amintim: Ciuleandra, după Liviu Rebreanu, Comediantul de Mihail Bulgakov, Metamorfozele de Ovidiu (spectacol în limba latină), Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, Carmen (spectacol în limba spaniolă), Diatriba de amor de Gabriel García Márquez, Angajare de clovn de Matei Vișniec,  Doctor de femei de Georges Feydeau.

În România, a mai montat: Noapte bună, tăticule! de Jean Poiret, la Teatrul Matei Vișniec din Suceva și Migraaanți sau Suntem prea mulți pe nenorocita asta de barcă la Teatrul Alexandru Davila din Pitești.

SCENOGRAFA

Ana-Gabriela Lemnaru a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, secția Design interior și mobile, în 2003. A avut mai multe colaborări  în televiziune. Pentru teatru, a semnat scenografia spectacolelor: Prenumele de Alexandre de La Patelliere și Matthieu Delaporte și Panică la opera, după Ken Ludwig, la Wonder Theatre, regia: Răzvan Săvescu, 2016, Cina de adio, Wonder Theatre, regia: Răzvan Săvescu, 2017, Sub pragul de sus de Glen Berger, la Godot-Café Teatru, regia: Răzvan Săvescu, 2017, Migraaanți sau Suntem prea mulți pe nenorocita asta de barcă de Matei Vișniec, regia: Alexandru Grecu, la Teatrul Alexandru Davila din Pitești, 2019.

COREGRAFUL

Dumitru Tanmoșan (n. 1966, Chișinău) a absolvit Colegiul de muzică Ștefan Neaga din Chișinău, secția coregrafie. Este coregraf al Teatrului Satiricus, din anul 1997, și conducătorul artistic al trupei de dans Fan-F.Art din Chișinău.

Ion Haiduc, despre Feodor Iacovlevici Revunov Karanlov

De-a lungul carierei mele actoricești de peste 50 ani, am jucat toate gradele armatelor din multe țări și continente. Am început ca simplu soldat în Războiul vacii de Roger Avermaete, spectacolul de debut al regizorului Alexandru Tocilescu. Am fost, pe rând, locotenentul Thomas Keefer, din armata americană în Dosarul Andersonville de Saul Levitt, ofițer de marină în Procesul rebelilor de pe Caine de Herman Wouk; l-am jucat pe căpitanul Solionîi din Trei surori de A.P. Cehov, urmat de coloneul PIinchard din Fazanul de Georges Feydeau și, încet, m-am apropiat de gradele superioare: generalul Barriaux din Blues de Arthur Miller, generalul McKenzie din Zece negri mititei de Agatha Christie, ca astăzi să mă întorc la Cehov cu a sa Nuntă, unde îl interpretez pe generalul Revunov.

În toate aceste roluri, am încercat să fiu credibil în domeniu militar, domeniu pe care îl respect profund, cu toate că, personal, nu am făcut nicio oră de armată.

Ioana Calotă, despre Anna Martânovna Zmeiukina

Zmeiukina este o zmeoiacă. Ascunsă bine într-o femeie obișnuită, e dornică de poezie, de extaz, de atmosferă și furtună, de Aer, de Viață… Dincolo de forma pe care o capătă personajul, în orice punere în scenă a Nunții lui Cehov, ea e o metaforă cehoviană…

Zmeiukina mi-e tare dragă pentru că, sub prezentarea ei frivolă, clocotește un curaj feminin sau mai bine zis feminist modern. E o forță. O adevărată moașă, ea știe să ajute Nașterea în orice clipă, așa țipătoare cum e ea… Ce poate fi mai provocator pentru o actriță? Prin câteva tușe, voit schematice, se naște un personaj „roșu”.

Alexandra Aga, despre Moderatoare

Participarea la acest spectacol, Nunta, m-a făcut să îmi amintesc de toate nunțile, și nu sunt puține, la care am participat încă de mică. Datorită faptului că Dumnezeu m-a înzestrat cu voce, am cântat la toate manifestările artistice, la toate sărbătorile naționale din orașul natal, tatăl meu fiind militar.

De asemenea, dacă mă nimeream la o nuntă, nu pregetam să cânt, cunoscând bine folclorul. Reîntâlnirea cu Cehov, mai precis cu acestă piesă, mi-a umplut inima de bucurie și sper ca această bucurie să se răspândească și în sufletele spectatorilor noștri.

Imagini din spectacol și programarea reprezentațiilor: www.nottara.ro

Dosar realizat de Gabriela Constantin