Mult zgomot pentru nimic

Stagiunea 2012-2013

Sala Horia Lovinescu

Data premierei: 23 mai 2013

Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare

Traducerea: Dan Amedeo Lăzărescu

Regia: Diana Lupescu

Scenografia: Nina Brumuşilă

Coregrafia: Roxana Colceag

Muzica: Călin Torsan, Silviu Fologea, Maria Balabaş

Distribuția:

Leonato – Ion Haiduc

Don Pedro – Gabriel Răuţă

Don John – Dani Popescu

Benedick – Cristian Nicolaie

Călugărul, un paracliser – Şerban Gomoi

Verges – Mircea Teodorescu

Un băiat – Nicolae Maican

Beatrice – Andreea Măcelaru Şofron

Margaret – Anca Bejenaru

Claudio – Lucian Ghimişi

Antonio – Ştefan Velniciuc

Balthazar – Vlad Gălăţianu

Borachio – Alexandru Mike Gheorghiu

Conrade – Bogdan Costea

Dogberry – Mihai Marinescu

Hero – Ioana Calotă

Ursula – Laura Anghel

O damă – Raluca Jugănaru Grosu / Alexandra Aga

Figurația: Petre Scrioșteanu, Nicușor Maican, Freddy Paraschiv, Cristian Uzarciuc, Antonio Musteațe, Cristian Tudor, Aurelian Schipor

Durata: 2 h 45 min. (cu pauză)

Sinopsis

Leonato, un nobil respectabil al orașului Messina, locuiește alături de frumoasa și naiva sa fiică, Hero, nepoata sa isteață, Beatrice, și tatăl acesteia, Antonio, fratele lui mai mare. Casa lui Leonato se pregătește de primirea unor oaspeți speciali: Don Pedro, prinț al Aragonului, se întoarce învingător dintr-o bătălie. Printre însoțitorii Alteței se numără și doi dintre cei mai dragi soldați ai săi, curajosul Claudio și inteligentul, dar înfumuratul Benedick.

Această vizită aduce cu sine o iubire la prima vedere, între tinerii Hero și Claudio, iar familia pune la cale căsătoria. În această vreme Benedick și Beatrice preferă să facă glume răutăcioase unul pe seama celuilalt, ceea ce îi face pe viitorii miri și pe Don Pedro să le joace o festă, care îi va face pe cei doi încăpățânați să se îndrăgostească.

Veselia își face sălașul în casa lui Leonato, dar Don John, fratele bastard al principelui Aragonului, nutrește planuri de răzbunare. Râvnind la tronul fratelui său, el urzește un plan care să arunce în dezonoare familia lui Leonato și să destrame fericirea amanților. Oare va reuși?

Shakespeare a oferit culturii universale o comedie ce se remarcă prin replicile iscusit construite ale personajelor, situațiile comice ce îmbină ludicul și prospețimea tinereții, cu farmecul primei iubiri, care ascund o subtilă cugetare asupra onoarei, castității și a intrigilor politice.

EXTRASE DIN TEXT:

Benedick: (…) eu știu una și bună: ca să nu ajung până la urmă să pățesc de ce mă tem, m-am hotărât să nu mă însor toată viața.

Don Pedro: Nu cred să mor mai înainte să te văd cum te îngălbenești de dragoste.

Benedick: Poate de mânie, de vreo boală sau de foame, Măria Ta. Dar de dragoste? Niciodată! Dacă veți face vreodată dovada că dragostea m-ar face să pierd sânge mai mult decât mi l-aș putea pune la loc cu băutura, spargeți-mi ochii cu pana unui autor de balade sau spânzurați-mă ca firmă la poarta unei case de femei cu moravuri ușoare. Și scrieți deasupra mea „CUPIDON CEL ORB”.

(Mult zgomot pentru nimic, Actul I, Scena I)

Don Pedro: Vorbiți încet, când e vorba de dragoste. (O ia de mână pe Hero și o duce în sala de bal.)

(Mult zgomot pentru nimic, Actul al II-lea, Scena I)

Claudio: (…) E neîndoios că prințul a cerut-o

Doar pentru el. Prietenia poate

Statornică să-și afle loc în toate ,

Afară de iubire. Se cuvine

Iubirea să nu-ți fie tălmăcită

Iubitei de un altul, chiar prieten.

Căci frumusețea este-o vrăjitoare;

Sub vraja ei, prietenia moare.

Această pildă veșnic poți s-o afli.

Trebuia să mă gândesc. Adio, Hero!

(Mult zgomot pentru nimic, Actul al II-lea, Scena I)

Argumentul regizoarei:

„E una dintre primele comedii ale lui Shakespeare; e vorba despre iubire, despre trădare, despre prietenie, despre intrigi și despre ura fără motiv, totul într-o notă tonică, plină de prospețime și neprevăzut. Oricum, împletitura dramaturgică are un fir polițist, un fir tragic, un fir comic-grosier, un fir comic-romantic, dar și un fir al limbajului inteligent și strălucitor, cu noduri de calambururi și jocuri de cuvinte, rezultând o lucrătură densă, de viață palpitantă. Și dacă, în București, oferta de spectacole teatrale este foarte diversă, lumea e din ce în ce mai grăbită și mai cinică. Așa că e necesară o fugă într-o lume colorată, unde există bine și rău, dar unde, evident, binele învinge. O lume cu oameni frumoși, cu haine frumoase, cu muzici melodioase, cu lumini strălucitoare e tentantă. Să pleci de la teatru cu o scânteie de bucurie în suflet, să-ți spui că, totuși, viața e frumoasă și că merită să lupți pentru că izbânda depinde și de tine. Cred că asta mi-aș dori să gândească publicul ce va veni la spectacolul nostru.

Împreună cu scenografa Nina Brumușilă, ne-am inspirat din bucuria, veselia, naivitatea și diversitatea formelor și culorilor lui Gaudi. Nina Brumușilă este un artist extraordinar, cu care pot comunica dincolo de cuvinte; atât decorul, cât și costumele sale sunt o adevărată explozie de fantezie, de sensibilitate și creativitate. Muzica este și creată, și interpretată de grupul Einuea – Călin Torsan și Silviu Fologea. Simpla lor prezență și a instrumentelor lor va fi un spectacol în spectacol; mulți le vor lua muzica și sonetele lui Shakespeare în gândurile și inima lor, la plecare. Coregrafia spectacolului – pentru că toată lumea cântă și dansează – e semnată de Roxana Colceag, deja o prietenă apropiată a teatrului, care știe să pună în valoare toate calitățile actorilor noștri.”

Diana Lupescu, regizoare

Despre autor

Cu greu putem cuprinde în câteva rânduri contribuția Marelui Will la identitatea și cultura universală prin poemele, sonetele și piesele sale. Autor de o inteligență ascuțită, cu o mare înțelegere față de profunzimile lumii și ale sufletului uman, cu o desăvârșită sensibilitate poetică, Shakespeare îmbină cuvintele cu imaginile, personajele cu situațiile, în forme expresive apropiate de perfecțiune.

„Începutul carierei sale în lumea teatrului este încă imprecis, dar, începând cu anul 1594, a fost un membru important al companiei de actori a Lordului Chamberlain (care a primit numele de King’s Men, după succesiunea la tron a lui James I, din 1603). Aveau cel mai bun actor al vremii, Richard Burbage; aveau cel mai bun teatru, The Globe (finalizat în 1599) și cel mai bun autor, Shakespeare. Nu este nicio surpriză în faptul că trupa a prosperat. Shakespeare a devenit, de-a lungul vieții sale, un profesionist al propriului teatru, asumându-și angajamentul față de meseria sa, făcând parte dintr-o trupă artistică și preocupându-se de succesul financiar adus de piesele sale.

Din păcate, sunt puține documente scrise care pot oferi informații despre modul în care viața profesională i-a modelat talentul. Singurul aspect care poate fi intuit este că, pentru mai bine de 20 de ani, William Shakespeare s-a devotat artei sale, scriind peste un milion de cuvinte de teatru poetic, de cea mai înaltă calitate.

În prima perioadă a evoluției sale ca dramaturg, Shakespeare nu s-a preocupat în mod deosebit de tragedie. Deși piesele sale istorice din acești ani surprindeau evenimente tragice, temele centrale erau altele. Tânărul autor era atras, mai degrabă, de comedii și de succesul imediat pe care acestea îl asigurau. Astfel, s-­a inspirat din textele unor scriitori precum: Robert Greene, John Lyly și Thomas Nashe. Rezultatul a fost comedia romantică, un gen dramatic recognoscibil, care a devenit prin excelență shakespearian, cu toate că la baza acesteia stau elemente preluate de la Greene și Lyly. La fel ca în operele maeștrilor lui, primele sale comedii abundă de povești ale jocurilor amoroase, în care tinere fete, curajoase și respectabile (interpretate de băieți adolescenți), după multe încurcături și peripeții, sunt cuplate cu pretendeții lor.”

(Sursa: Encyclopaedia Britannica)