Metoda (Metoda Grönholm)

Stagiunea 2010-2011

DOSAR DE PREZENTARE

Sala George Constantin

Data premierei: 16 februarie 2011

Metoda (Metoda Grönholm) de Jordi Galcéran

Traducerea: Luminița Voina-Răuț

Regia: Theodor-Cristian Popescu

Scenografia: Ștefan Caragiu

Distribuția:

Fernando – Adrian Văncică

Enrique – Alexandru Jitea

Carlos – Gabriel Răuță

Mercedes – Cerasela Iosifescu

Sinopsis

O misterioasă corporație suedeză trebuie să angajeze o persoană care să se alăture echipei. Postul implică o mare responsabilitate, iar condițiile de muncă și remunerația sunt foarte atrăgătoare.

Cei patru presupuși candidați selectați pentru interviu intră treptat în scenă. Ideea că metoda de intervievare este una neobișnuită apare în mintea lor atunci când fiecare afirmă că niciunul dintre ei nu este reprezentantul companiei.

Timpul trece și nimeni nu vine să le spună cum se va desfășura selecția. Mai mult, se pare că nu mai pot pleca. Ei presupun că cineva îi supraveghează, din afară, pentru a se decide cine primește postul.

Sunt supuși unei serii de teste psihologice eliminatorii, cunoscute ca „Metoda Grönholm”, al cărei scop este să dezvăluie slăbiciunile fiecărui aplicant, reacția la stres, capacitatea de concentrare în situații de criză, de luare rapidă a deciziilor, dar și atitudinea față de munca în echipă. Cursa devine tot mai strânsă, tensiunea crește, iar cei vulnerabili cedează.

Fiecare concurent trebuie să-și demonstreze abilitățile. Probele prin care trec scot la suprafață fie dorința de a ajuta, fie tendința de a-i sabota pe ceilalți candidați. Sunt unul câte unul eliminați, iar cel care va rezista până la final va primi slujba. Astfel, cele patru personaje își arată umanitatea, empatia, insensibilitatea sau cinismul, dar, la final, nimic nu se dovedește a fi ceea ce părea.

Într-un joc grotesc al manipulării, nu poate exista un câștigător adevărat, astfel că Metoda lui Jordi Galcéran devine o satiră amară a unei societăți în căutarea umanității pierdute printre birouri și dosare.

EXTRASE DIN TEXT:

Mercedes deschide un plic.

Mercedes (citind): „Bună ziua și bine ați venit. După cum v-am precizat, aceasta este ultima fază a procesului de selecție pentru postul de director comercial la Dekia. Voi sunteți ultimii candidați. Știm că nu e o probă obișnuită. Urmăm protocolul stabilit de centrala noastră din Suedia. Dacă, la un moment dat, considerați că vreuna dintre propunerile făcute este inacceptabilă pentru dumneavoastră, puteți abandona competiția. Ușa e deschisă. Dar dacă părăsiți încăperea, indiferent de motiv, vom înțelege că nu mai doriți postul. Iată prima probă. V-am spus că sunteți ultimii candidați, dar nu sunteți ultimii patru candidați. Doar trei sunt candidații adevărați. Unul dintre voi face parte din departamentul nostru de selectare a personalului. Lângă plic ați găsit un cronometru. Aveți zece minute ca să descoperiți care dintre voi este falsul candidat. Vă rog să porniți cronometrul. Apăsați pe butonul din dreapta.” Asta-i tot.

[…]

Fernando: Eu te admir. Ți-a murit mama și nu poți să mai faci nimic, dar aici ai ocazia să obții un post formidabil și lupți pentru el! N-o să pleci în ultima clipă pentru niște amărâte de douăzeci de minute! Admir oamenii practici și tu ești unul dintre ei. Mi-ești simpatică. Pe bune. Se vede că ești o femeie care știe ce vrea. Uite, îți mărturisesc: dacă pățeam ce-ai pățit tu, aș fi făcut la fel! Când o să câștig, o să mă simt prost. Ne-ar putea lua pe amândoi. Am face o echipă pe cinste, nu crezi?

Mercedes: Ai iubit vreodată pe cineva?

Fernando:. O femeie, vrei să zici?

Mercedes: Da, o femeie.

Fernando: Păi… cred că nu. O să-ți spun ceva, dar nu știu dacă e relevant. Odată i-am cerut unei femei să se mărite cu mine.

Mercedes: Și te-a refuzat.

Fernando: A acceptat. Eram sigur c-o să accepte. Altfel n-aș mai fi cerut-o de nevastă.

Mercedes: Și apoi ai părăsit-o, așa-i?

Fernando: În săptămâna următoare.

Despre piesă

Scrisă în 2003, piesa Metoda a fost montată în același an de către Sergi Belbel, în cadrul proiectului T-6, dedicat tinerilor dramaturgi, al Teatrului Național din Catalonia și a devenit în foarte scurt timp un adevărat fenomen în spațiul cultural iberic.

Cu puneri în scenă în peste 30 de țări, textul incisiv și revoluționar al lui Galcéran a ajuns la milioane de spectatori, din toate colțurile lumii.

Impactul său a fost atât de mare, încât, în 2005, a fost lansat pe marile ecrane filmul Metoda, regizat de Marcelo Pineyro și cu Eduardo Noriega în rolul principal.

Gânduri ale autorului:

„A scrie o piesă înseamnă a crea o lume, o tablă de joc. Câteodată introduc jocuri în opera mea, dar văd toată creația ca pe un joc între personaje și, totodată, între scenă și spectatori. Metoda este o înșiruire de jocuri, de oameni care vor să muncească, dau peste o mulțime de probe, iar cel care câștigă primește slujba dorită.

Există reguli, fiecare personaj acționează în felul său, în funcție de caracterul lui, de trecutul lui, de ceea ce poartă cu el. Iar miza în această situație este locul de muncă mult visat, care pentru fiecare dintre ei este vital.

Nu-mi plac finalurile deschise, mi se pare o dovadă de lașitate din partea autorului, parcă e un joc neterminat. Trebuie să fie o concluzie.

Nu trebuie să te iei foarte mult în serios și să ți se pară că tot ce ți se întâmplă e apăsător și greu de suportat. Știu că sunt oameni care-și pun viața în joc odată cu fiecare piesă pe care o scriu, dar nu e cazul meu. Cred că sunt prea puține lucruri în viață, care merită să fie luate în serios.”

Jordi Galcéran, dramaturg

Argumentul regizorului

„Mi s-a părut o piesă cu dimensiune filosofică ascunsă, care te face să te sperii, pentru că, la final, nu poți spune despre niciunul dintre cele patru personaje cum este de fapt. Le-am văzut evoluând pe scenă, în fața noastră, aproape două ore, dar, de fapt, nu putem zice nimic despre niciunul dintre ei. […]

Fiecare intră într-un joc în care se construiește prin oglinda celorlalți, fiecare se reflectă în ceilalți. Acest comportament foarte interesant mi s-a părut definitoriu pentru societatea contemporană.

Am aflat că aceste metode psihologice au fost tehnici ale armatei americane din anii ’70, tehnici din manuale de psihologie, create de armata americană după cel de-Al Doilea Război Mondial. Dincolo de asta, m-a animat întrebarea: Poți să cunoști un om sau nu?”

(fragmente din interviul realizat de Simona Chițan, www.adevărul.ro, 28 februarie 2011)

Despre autor

Jordi Galcéran s-a născut la Barcelona, pe 5 martie 1964. Este un dramaturg, scenarist și traducător catalan, fiind cunoscut pe plan internațional pentru piesa Metoda (Metoda Grönholm), apărută în 2004.

A studiat la Universitatea din Barcelona și a început să scrie pentru teatru în 1988, printre cele mai cunoscute texte ale sale fiind: Cuvinte în lanțuri (1995); Dakota (1995); Paradis (2000), Gaudí (2002); Metoda (2004); Carnaval (2005); Cancun (2007) și Burundanga (2010).

Piesa Cuvinte în lanțuri i-a adus Premiul Serra d’Or pentru cea mai bună piesă în limba catalană, iar pentru Dakota i-a fost decernat Premiul Ignasi Iglesias.

Textele sale au fost transpuse și în film: Cuvinte încătușate este un film regizat de Laura Mana, după piesa omonimă, iar Metoda, în regia lui Marcelo Pineyro, este o adaptare a textului dramatic cu același titlu.