Iarna
de Jon Fosse
Traducerea: Carmen Vioreanu
Regia: Mihai Măniuțiu
Adaptarea scenică: Anca Măniuțiu
Scenografia: Adrian Damian
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Muzica: Mihai Dobre, Ana-Teodora Popa
Sound-design: Vladimir Ivanov
Light-design: Cristian Șimon, Andrei Florea
Distribuția:
EA – Catrinel Dumitrescu / Andrea Gavriliu
EL – Andi Vasluianu / Ştefan Lupu
Durata: 1 h 10 min.
Audiență: N14 – Nerecomandat sub 14 ani
„Sper să nu obosesc nicicând să-mi arăt predilecţia pentru un teatru care farmecă şi care ştie să înnobileze iluzia ‒ să-i confere prestigiul ontologic al viziunii.
Spectacolul Iarna, inspirat de magistralul text al lui Jon Fosse, este, dacă vreți, un spectacol-manifest, în care nu ezit să dau un corp fantomelor pe care intuiția mea (un fel de „a doua vedere” a mea) le vede constant, în viața de zi cu zi.
Suntem, fiecare dintre noi, dubli, și corpul dublului nostru fantasmatic/fantomatic are tot atâta putere asupra spiritului nostru, cât și corpul nostru din carne și oase.
Fiind aproximări fulgurante ale nevăzutului, fantomele noastre devin credibile, în teatru, doar atunci când instaurează între noi şi spectrul lor fizic un raport de înaltă intensitate. În teatru, numai ceea ce este intens este şi verosimil.
Pentru că suntem oglinzi ale lumii, dar oglinzi care se răzvrătesc. Irealitatea e însăşi măduva din coloana vertebrală a ceea ce numim realitate. Iar fantasmaticul nu e reversul, ci coagulantul realităţii din jurul nostru.
Actul scenic nu e o oglindire a realităţii, ci o radiografie metafizică a ei.”
Mihai Măniuţiu, regizor
Stagiunea 2016-2017
DOSAR DE PREZENTARE
Sala George Constantin
Prima reprezentație: 30 septembrie 2016
Iarna de Jon Fosse
Traducerea: Carmen Vioreanu
Regia: Mihai Măniuțiu
Adaptarea scenică: Anca Măniuțiu
Scenografia: Adrian Damian
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Muzica: Mihai Dobre, Ana-Teodora Popa
Sound-design: Vladimir Ivanov
Light-design: Cristian Șimon, Andrei Florea
Distribuția:
EA – Catrinel Dumitrescu / Andrea Gavriliu
EL – Andi Vasluianu / Ştefan Lupu
Sinopsis
„Piesa Iarna de Jon Fosse este o stranie și enigmatică poveste de dragoste, scrisă de un dramaturg a cărui scriitură pare că se hrănește din aceea rarefiată, ilustrată și teoretizată de Maurice Maeterlinck, sub numele de <<tragic cotidian>>. Aici, esențial este nu atât dialogul exterior, cel care se rostește și se aude, ci acela interior, al ființei, cu destinul său și cu moartea. Structura dramatică a piesei îmi evocă, însă, încă un mare om de teatru al secolului XX, și anume Samuel Beckett, prin tulburătoarea sa capacitate de a investi elipsa – deci golul, absența, tăcerea – cu o forță generatoare de profunde sensuri existențiale.
Este ceea ce a permis creatorilor acestui spectacol să experimenteze o formulă spectaculară și stilistică inedită, în care, într-un decor abstract și ascetic – având însă uluitoarea și paradoxala capacitate de a exterioriza și interioriza IARNA – evoluează, în universuri paralele, unde gravitația și imponderabilitatea par că se contopesc, corpuri reale și corpuri fantasmatice, pulsiuni reprimate și pasiuni devastatoare, care ne vorbesc despre singurătate, despre nevoia de celălalt și despre dificultatea de a comunica. ”
Anca Măniuțiu
EXTRASE DIN TEXT:
FEMEIA
Nu-i așa
Nu-i așa că tu nu înțelegi nici un lucru Nimic
BĂRBATUL
Da – cred că da
așa e
Ce-ar trebui să înțeleg
FEMEIA
Tu
nu vezi
nu vezi
Eu sunt aici
femeia ta
femeia ta e aici
și tu nu vezi
(Iarna, partea I)
FEMEIA
Mie nu-mi plac birourile
BĂRBATUL
Nici mie
dar
FEMEIA
Dar te duci la un birou
BĂRBATUL
Da
FEMEIA
Trebuie
BĂRBATUL
Da
FEMEIA
Atunci păcat de tine
BĂRBATUL
Da
ar cam trebui să plec
FEMEIA
Du-te atunci
De ce stai așa
Trebuie să pleci
Pleacă
FEMEIA
Auzi dar
tu parcă erai căsătorit sau ceva de genul ăsta El încuviințează din cap
Ai copii
BĂRBATUL
Doi
FEMEIA
Și soția ta ești căsătorit da sigur că da
BĂRBATUL
Și tu
FEMEIA
Foarte căsătorită
Dintotdeauna căsătorită
Auzi
cea care a sunat
BĂRBATUL
A fost soția mea
FEMEIA
Ceva cu M parcă
BĂRBATUL … |
FEMEIA
M-ai căutat
BĂRBATUL
De multe ori
FEMEIA
Ai fost aici de multe ori
dar tu erai numai în trecere prin oraș nu-i așa
BĂRBATUL
Da
FEMEIA
Și în curând te întorci acasă
BĂRBATUL
Poate
FEMEIA
Mai rămâi pe aici?
BĂRBATUL
Nu
FEMEIA
Și cea care a sunat
ea
Cred că a sunat de multe ori
BĂRBATUL
Da
am ridicat telefonul
și ea mi-a zis
că nu mai e nevoie să mă întorc acasă
FEMEIA
Dar sper
că nu-i serios
a zis și ea doar așa
BĂRBATUL
Putem să plecăm de aici într-un alt loc
FEMEIA
Nu termină
Nu putem nu
BĂRBATUL
Putem cum să nu
FEMEIA
Tu și cu mine
Să plecăm departe
Împreună
Într-un alt oraș
BĂRBATUL
Da
FEMEIA
Doar tu și cu mine
BĂRBATUL
Da doar noi eu și cu tine
BĂRBATUL
Putem să facem asta dacă vrei
FEMEIA
Nu
trebuie să înțelegi
Nu așa trebuie să fie
(Iarna, partea a IV-a)
Argumentul regizorului
„Iarna e o poveste de dragoste, uneori bizară, alteori paradoxală – însă mereu neliniștitoare. O poveste despre singurătate și iubire.
Iarna e și povestea paralelă a unui grup de artiști reuniți în Sala Studio a de curând renăscutului Teatru Nottara, pentru a explora o modalitate experimentală de tratare a textului lui Jon Fosse.
Iarna este un spectacol-instalație în care actorii, dansatorii, decorul, muzica, dramaturgia sound-design-ul, light-design-ul creează nu doar ambientul, ci însăși substanța palpabil-teatrală a poveștii de iubire.
Iarna este aventura creatoare a unor artiști care, susținuți consecvent și generos de directoarea teatrului, Marinela Țepuș (precum și de toate celelalte compartimente ale instituției), au căutat să vă atragă și să vă cuprindă și pe dumneavoastră, spectatorii, în această instalație-poveste. De ce? Pentru a încerca să trăim împreună, timp de o oră, vraja unică a visului treaz.”
Mihai Măniuțiu, regizor
Argumentul scenografului
„Jon Fosse e unul din autorii care îmi plac enorm pentru modul tăios în care alătură cuvintele și pentru felul în care își aruncă personajele în neant. Așa că propunerea domnului Măniuțiu de a face acest text m-a bucurat, provocat și speriat în același timp. Am căutat mult să găsesc un spațiu care să exprime acea stare de a fi pe marginea prăpastiei, acea iarnă interioară cu frumusețea ei înfricoșătoare. Am creat un decor instalație, un soi de cutie de rezonanță a abisului. Albul orbitor, contrastul dintre muchiile tăioase ale spațiului și materialitatea organică și fragilă a solului, lumina ca stare și materie sunt elementele ce intră în rezonanță cu expresivitatea actorilor.
Nu am cum să nu-mi exprim recunoștința pentru că Teatrul Nottara a înțeles importanța de a experimenta, de a sonda și alte zone, și a susținut prin toate mijloacele acest proiect. E extraordinar ca scenograf când ai în spate o echipă care susține necondiționat proiectul și care, prin profesionalismul muncii lor, transformă o idee fragilă, ce exista doar într-o schiță sau o simulare virtuală, într-o realitate scenică. ”
Adrian Damian, scenograf
Despre autor
Jon Fosse este una dintre vocile cele mai puternice și reprezentative ale teatrului scandinav contemporan. El s-a născut în data de 29 septembrie 1959, la Haugesund, în Norvegia. A debutat în 1983 cu romanul Raudt, Svart (Roșu, Negru). Prima sa piesă, Og aldri Skal vi skiljast (Nu vă mai vedem) a apărut în 1994. Fosse, care a început prin a scrie poezie, proză, cărți pentru copii, este în acest moment unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi nordici contemporani, piesele lui fiind jucate peste tot în lume și traduse în peste 40 de limbi. Peste o mie de producții diferite cu textele sale au fost montate pe scene din Europa, Asia și Statele Unite ale Americii.
În 2007, scriitorul a obținut Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler, acordat de Republica Franceză. De asemenea, a fost clasat, de către The Daily Telegraph, pe locul 83 în lista celor mai apreciate 100 de genii de viață.
În 2010, Jon Fosse a primit la Oslo, în cadrul unei ceremonii, Premiul Ibsen, oferit de guvernul norvegian, distincție care a mai fost acordată până acum regizorilor Robert Wilson și Ariane Mnouchkine.
Pentru contribuția sa la arta și cultura norvegiană, din 2011, scriitorului i-a fost oferită, special de către regele Norvegiei, Grotten – o reședință de onoare, situată la sediul Palatului Regal din centrul orașului Oslo și deținută de statul norvegian. În 2013, a fost nominalizat, la Premiul Nobel pentru Literatură, fiind unul dintre favoriți.
În 2015, dramaturgul a fost distins cu Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic pentru trilogia Andvake, Olavs draumar și Kveldsv&vd.
Fosse este celebru pentru scrisul lui extrem de poetic, minimalist, în care tăcerile joacă un rol esențial. Unele dintre piesele sale au apărut în și repertoriile teatrelor din România, printre care Omul cu chitara, în regia lui Mihai Măniuțiu, Vis. Toamna, în regia lui Radu Afrim, Frumos, în regia lui Vlad Massaci sau Numele, în regia lui Vlad Cristache.
07 Martie 2019, ora 19:30, Sala George Constantin
07 Noiembrie 2018, ora 19:30, Sala George Constantin
09 Octombrie 2018, ora 21:00, Sala George Constantin
08 Februarie 2018, ora 19:00, Sala George Constantin
07 Februarie 2018, ora 19:30, Sala George Constantin
07 Decembrie 2017, ora 20:30, Sala George Constantin
06 Decembrie 2017, ora 19:30, Sala George Constantin
26 Octombrie 2017, ora 20:30, Sala George Constantin
25 Octombrie 2017, ora 20:00, Sala George Constantin
17 Mai 2017, ora 19:30, Sala George Constantin
06 Aprilie 2017, ora 19:30, Sala George Constantin
05 Aprilie 2017, ora 19:30, Sala George Constantin
02 Februarie 2017, ora 19:30, Sala George Constantin
01 Februarie 2017, ora 19:30, Sala George Constantin
01 Decembrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
30 Noiembrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
17 Noiembrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
16 Noiembrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
27 Octombrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
13 Octombrie 2016, ora 21:00, Sala George Constantin
01 Octombrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
30 Septembrie 2016, ora 19:30, Sala George Constantin
- 16/08/2020