Hamlet în sos picant

DOSAR DE PREZENTARE

Stagiunea 2017-2018

Sala George Constantin

Prima reprezentație: 18 decembrie 2017

Hamlet în sos picant de Aldo Nicolaj

Traducerea: Carmen Velcu

Regia: Alexandru Jitea

Scenografia: Liliana Cenean

Distribuția:

Froggy – Gabriel Răuță
Cathy – Isabela Neamțu

Inge – Anca Dinicu/ Oana Cârmaciu
Breck – Vlad Bălan

Hamlet – Bogdan Costea
Regina – Luminița Erga
Horatio – Răzvan Bănică
Laertes – Filip Ristovski
Elios – Rareș Andrici
Ofelia – Corina Dragomir

Polonius – Adrian Edu

Regia tehnică: Dana Popescu
Sufleur: Simona Bușoiu

Durata: 2 h

Sinopsis

O tragedie shakespeariană văzută… din bucătărie, prin ochii servitorilor și ai bucătarilor. Cu Hamlet în sos picant al lui Aldo Nicolaj, bine-cunoscuta poveste despre răzbunare și dreptate capătă valențe noi, o încărcătură mai degrabă comică decât tragică. Personajele noi introduse de dramaturgul italian – Froggy, Cathy, Inge, Breck –  transformă dictonul „a fi sau a nu fi” în „a mânca sau a nu mânca”, făcând din gătit arta supremă: „Și bucătăria e diplomație, armă de pace și armă de război”. Hamlet, Ofelia, Claudius și ceilalți eroi shakespearieni intră în plan secund, evoluând aproape caricatural, împinși într-o zonă ce frizează absurdul. Dar și în bucătărie, unde se gătesc feluri luxuriante, pantagruelice, impresionante prin titulatura lor – găină faraonă à la Sfinx, ficat à la Prometeu, limbă à la Plutarh, sufleu de fasole à la trompeta Judecăţii de Apoi, biftec în sânge de fiord, focaccia cu piper à la Medeea etc. –, personajele lui Aldo Nicolaj acționează mânate de aceleași slăbiciuni și defecte, de gelozie, arivism, nevoia de răzbunare. E ca și cum personajele din umbră, ignorate până acum, își iau, în sfârșit, revanșa și se joacă demiurgic, dar tot în nota qui-pro-quo-ului tipic dramaturgului englez, cu marii eroi shakespearieni, pe care îi lasă să se anihileze reciproc, în timp ce în bucătărie viața merge mai departe și restul e… mâncare.

ARGUMENTUL REGIZORULUI

„În 1998, eram asistent la Mircea Albulescu și el a venit cu acest text, care mi­-a plăcut foarte mult. Nu am reușit să îl montăm atunci la Studioul Casandra, dar mi-a rămas gândul la el. Când i-am spus Marinelei Țepuș, mi-a zis că și ea știe de mulți ani textul, îl văzuse montat de o trupă din Italia, astfel că l-am inclus în programul Teatrului Nottara „Actor și regizor”. M-a atras ideea acestei piese, întoarcerea totală a poveștii, mutată în bucătăria castelului Elsinore, ceea ce conferă o notă comică.”

Alexandru Jitea, regizor

EXTRASE DIN TEXT:

FROGGY: Cathy, nu dormi! Mai vreau smântână.

CATHY: Smântână.

FROGGY: Lasă naibii crema, Inge. Pătrunjel.

INGE: Pătrunjel.

FROGGY: Scorțișoară.

CATHY: Scorțișoară.

FROGGY: Ghimbir.

INGE: Ghimbir.

FROGGY: Treziți-vă, fetelor! Piper!

INGE: Piper.

FROGGY: Lingură de lemn.

CATHY: Lingură de lemn.

FROGGY: Scorțișoară.

CATHY: Scorțișoară.

FROGGY: La dracu! Ăsta e măghiran.

CATHY: E borcanul cu scorțișoară.

FROGGY: Știi doar că în borcanul de scorțișoară e măghiranul! Ce faci? Gata cu uleiul…

CATHY: Știu, știu, îl vărs.

BRECK (spionând prin ușa sufrageriei): A intrat Horatio…

INGE: Când e vorba de mâncare, e întotdeauna primul…

CATHY: Probabil a cam sărit mesele când era student la Wittenberg. De când a venit aici, s-a mai întremat!

FROGGY: Lăsați pălăvrăgeala… un pic de vin alb, pentru Dumnezeu!

INGE: Sosul ăsta picant l-ai învățat la Paris?

FROGGY: E creația mea proprie și personală!

CATHY: Deci ai pus vin, ienupăr, făină… Și restul?!

FROGGY: Restul e tăcere!

BRECK (spionând): Sosesc mesenii!

FROGGY: Finalmente! Câte ouă ai pus, Inge, în cremă?

INGE: 36, comme d’habitude!

BRECK: Sosește Polonius!

FROGGY: Mișcă, controlează chifteluțele! Adaugă supa în stufat!

BRECK: Mai sunt și copiii lui, Laertes și frumoasa Ofelia…

FROGGY: Se ard, ia-le de pe foc…

BRECK: Intră șambelanii, demnitarii, capelanul. Uite-i și pe Cornelius, Marcello și Bernardo! Iată, intră regele și regina!

FROGGY: Mișcați-vă, haide, serviți la masă, imediat!

BRECK: Lipsește prințul Hamlet.

INGE: Niciodată nu-i punctual prințul ăsta…

Despre autor

Aldo Nicolaj s-a născut în Piemonte (Fossano), în anul 1920. Când își termina studiile, a izbucnit războiul și a fost înrolat. La scurt timp, a fost luat prizonier și trimis într-un lagăr de concentrare în Germania. Reîntors în Italia, și-a continuat studiile la Universitatea din Torino. A fost director la Institutul Italian de Cultură din Guatemala și după opt ani s-a întors la teatru. Încă din perioada când se afla în Guatemala, la Teatrul Pirandello din Roma i-a fost reprezentată prima comedie, Teresina, în regia lui Umberto Picasso. Spectacolul a avut succes și numele său a început să fie cunoscut. Întors în Italia, în 1955, s-a stabilit la Roma și a început să lucreze la televiziune, secția scenarii, dramatizând numeroase romane celebre din literatura universală. A scris comedii și zeci de monologuri, în special pentru actrițe, recunoscând că e atras mai degrabă de complexitatea psihologiei feminine.

„Nota fundamentală a pieselor mele o constituie, cred, încercarea de a analiza poziția individului față de societate”, spunea el. „Îmi place să pătrund în solitudinea omului izolat, ca să scot la iveală accente și resurse nebănuite de omenie.”

Dosar realizat de Silvia Dumitrache