Alcool

DOSAR DE PREZENTARE

Stagiunea 2016-2017

Sala Horia Lovinescu

Prima reprezentație: 11 septembrie 2016

Alcool

un musical de Mihai Măniuțiu și Ada Milea pe versurile lui Ion Mureșan

Regia: Mihai Măniuțiu

Scenografia: Adrian Damian

Coregrafia: Vava Ștefănescu

Muzica: Ada Milea

Light-design: Cristian Șimon

Cu:

Ada Milea

Vava Ștefănescu

Ada Navrot

Crenguţa Hariton

Ioana Calotă

Gabriel Răuţă

Alexandru Jitea

Bobo Burlăcianu

Alexandru Neagu

Vladimir Ivanov

Durata: 1 h 10 min.

Sinopsis

Un poet consacrat, un regizor reper, creator de școală, un compozitor și o voce recognoscibilă oriunde și oricând, un artist coregraf important al dansului contemporan, o minunată trupă de actori și instrumentiști … Un musical cu de toate, marca Mihai Măniuțiu. Poemele lui Ion Mureșan, din volumul Cartea Alcool adună inventiv și curajos, poveștile tulburi ale alcoolicilor fără frontiere. Și fără frontiere de limbaj. Au fost transpuse în muzică de Ada Milea, care explorează cu voluptate, expresivitatea versului, jonglează cu subtilitate între un umor sănătos și o beție lirică. Vava Ștefănescu aduce, prin dans, substanța de contrast, pentru a marca ludicul și profunzimile, contorsionările de trup și suflet, tușa filozofică și virilitatea poeziei. Aici, pe scena ca un templu al farmecelor, sufletele se joacă și plâng, cântă și râd, ne conduc într-un vis care ar putea să le și să ne deslușească lumea.

DESPRE SPECTACOL

Gânduri din partea autorului versurilor

„Ce surprinde la spectacolul Alcool este densitatea sa. Mie mi-a plăcut foarte mult! Nu avusesem o viziune de ansamblu asupra poemelor și cum pot fi ele citite. Dar, privind spectacolul și toată povestea de pe scenă, mi s-a părut o lectură surprinzătoare și strivitoare. Așa mi s-a înfățișat povestea! Am ajuns la concluzia că acolo este un purgatoriu, deci o experiență purificatoare, după ce am trecut peste ideea amăgitoare de infern. Sigur, poezia are puterea aceasta de a suporta sau de a deschide o infinitate de lecturi. Eu chiar spun mereu că întrebarea „Ce a vrut să spună poetul?” este o tâmpenie. Pe care o găsești din păcate în toate manualele. Ca și când ar exista un mesaj unic pe care poetul vrea cu tot dinadinsul să îl transmită. În realitate, orice poet adevărat lasă deschisă calea pentru orice interpretare. Fiecare e liber să citească după cum simte și astfel poetul se „mută”, de fapt, în cititor. De data asta, aici, poetul a fost mutat în spectatori. Ca și cum poetul s-ar multiplica în ei și fiecare devine autor de drept al celor citite. Devine autorul spectacolului. Ascultasem cântecele Adei Milei, le cunoșteam, dar să vezi în fața ta personajele mișcându-se, să te vezi pe tine în față… este o senzație copleșitoare!”

Ion Mureșan, poet

Argumentul regizorului

„Am lucrat cu mare plăcere la Alcool. Chiar dacă afirmația mea sugerează oareșice plăceri bahice, ea se referă, în realitate, la întâlnirea, pe absolută trezie, cu atât de captivantele cântece compuse de Ada Milea, pe versurile totodată abrupte și translucide ale poetului Ion Mureșan. Nu e prima oară când stilul Adei Milea, felul în care ea raportează cuvântul la sonurile muzicale mă cucerește și mă inspiră. Acestei întâlniri i se adaugă aceea cu o trupă exemplară de actori – o trupă, aș zice, ideală pentru acest spectacol.

Expresivitatea corporală, în același timp noduroasă și fluidă a Vavei Ștefănescu, finețea poantilistă, cu reale sugestii de abis interior, a jocului lui Alexandru Jitea, naivitatea însorită, plină de culoare, a personajului creat de Ioana Calotă, melancolia umbroasă, cu bine dozate accente jubilatorii, a lui Gabriel Răuță, abureala plină de farmec a Crenguței Hariton, intervențiile decis-scorpionice, de forță, ale Adei Navrot, alături de prestația impecabilă a muzicienilor Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Alexandru Neagu și Vladimir Ivanov – mi-au prilejuit o mare bucurie. Ceea ce le doresc și spectatorilor!”

Mihai Măniuțiu, regizor

Argumentul scenografului

„E o mare bucurie atunci când întâlnesc în teatrele în care lucrez dorința de a atinge performanța. Iar în Teatrul Nottara am găsit acel mix de determinare, ambiție, putere și voință, care facilitează creația autentică. Este extraordinar, ca scenograf, când ai în spate o echipă care susține necondiționat proiectul și care, prin profesionalismul muncii lor, transformă într-o realitate scenică o idee fragilă, ce exista doar într-o schiță sau într-o simulare virtuală.

Am căutat să creez în acest spectacol un spațiu care să rezoneze cu paradoxul din muzica Adei Milea și din textele lui Ion Mureșan, un spațiu scenic care să exprime atmosfera delirurilor provocate de alcool. „Noi nu mai avem un înăuntru al nostru și un afară al nostru” e poate replica ce a declanșat modul de a compune spațiul, alăturând elemente contrastante, ce aparțin unor lumi care se exclud reciproc, dar pot, totuși, fuziona în halucinație. M-a interesat modul în care spațiul, corpul, muzica și lumina pot să interacționeze și să exprime acel univers derizoriu, dar infuzat, totuși, de poezie, de fragilitate și nostalgie, în care mai există un licăr de speranță că „un ultim îngeraș recuperator” va veni „să ne înhațe de o ureche” și să ne salveze.

Adrian Damian, scenograf

Actorii, despre Alcool

Ada Milea

Pe lângă bucuria de a lucra cu actorii din distribuție, Teatrul Nottara ne-a oferit ocazia să aducem în București minunatele poeme ale lui Ion Mureșan. Chiar dacă unii cititori de poezie se vor supăra pe „mutilările” aplicate textelor, voi fi fericită pentru spectatorii care au nevoie de acest impuls, pentru a deschide o carte de poezie.

Vava Ștefănescu

Alcool este unul dintre spectacolele mele preferate. Cred că este cel mai frumos lucru pe care l-a făcut Ada Milea până acum. Vorba lui Ion Mureșan: „Ada mi-a rescris mult mai bine poemele”. Cu înțelesuri diferite, cu interferențe de idei și, mai ales, de simțuri. Ce mă bucură în varianta asta cu totul nouă de spectacol este prezența actorilor, care încarcă foarte mult. Toate sensurile capătă forță prin ei. Prin ei am deslușit în Cartea Alcool, lucruri și tâlcuri noi.

Despre prezența mea în spectacol… aș zice că nu este cu titlul de „ilustrare prin dans”. Ceea ce fac eu înseamnă să fii, nu să joci. Nu joc un rol, ci sunt într-o situație, într-un context și, mai ales, într-o stare poetică. Stare care vine pe de o parte de la poet, pe de alta, de la regizor și în care nu mă simt mai deloc îngrădită. Este fascinant cum îmi lasă Mihai Măniuțiu o „curticică” în care sunt liberă să mă joc. Iar acolo totul pornește de la intuițiile corporale. De aici, și improvizația. Dar nu totală. Există o structură pe care o stabilizez în facere și în limitele căreia rămân, însă nu complet. Mai ales că eu nu prea știu să fac de fiecare dată același lucru. Pentru că nu suntem aceiași în fiecare zi. De ce îmi mai place Alcool? Pentru că are foarte mult umor și foarte multă tristețe, în același timp.

Ada Navrot

Spectacolul Alcool este un labirint. Intru în el foarte veselă și lăsând toate speranțele deoparte. Las toate grijile și toate fricile înaintea ușii prin care intru în scenă. Râd, spun glume, mă binedispun ca înaintea unei comedii bune. Las orice părere deoparte, orice judecată. Este o dezbrăcare de mine. Ca în fața Judecății de Apoi. Nu intră o actriță în scenă, ci niște note, niște litere, niște virgule, pauze, care toate, împreună, colorează o imagine a sufletului. Cel mai mult mă bucură „Îngerașii de pahar”. Pe ei mă bazez cel mai mult că voi ajunge cu bine la ieșire. Alcool este bucuria întâlnirii cu ei, toți cei cu care călătorim împreună și pe scenă, și în sală.

Crenguța Hariton

Experiența mea în Alcool… scurtă… așa aș putea să o descriu! Cel mai scurt proiect în care am luat parte, de când mă știu. A fost o mare bucurie să lucrez cu Ada Milea și să o descopăr așa cum bănuiam: un om deschis bogat, darnic, luminos!

Spectacolul gândit de Mihai Mănuțiu avea o coloană vertebrală de mai demult, printr-­un spectacol pus în scenă la Deva, într-o formulă mult mai restrânsă, cu Ada, Bobo și Vava. Încerc să transmit frământările, măcinările, trăirile, despre care vorbesc atât de frumos poeziile lui Mureșan, care sunt fermecătoare și luminoase, chiar dacă este mult întuneric și furtună acolo. Aș fi vrut să cânt mai mult. De data asta nu a fost timp. Cu toate că nu am ureche muzicală, îmi place foarte mult să cânt. Martor este soțul meu, chinuit zilnic acasă.

Ioana Calotă

Să fiu parte din ,,delirul metafizic” Alcool, creat de Ada Milea și Mihai Măniuțiu pe versurile lui Ion Mureșan, este o aruncare în gol, fără parașută, doar cu un costum din acela de liliac care se umflă pe corp. Și care mă salvează, dacă mă relaxez și mă las în voia curenților din aer, astfel încât să pot dansa în văzduhul amețitor, să simt și agonia, și extazul zborului halucinant.

Practic, ni s-a făcut invitația să ne aruncăm în starea Alcool-ului și să lăsăm muzica și versurile să lucreze în noi. Un fel de Alcool în țara minunilor, ca să parafrazez un alt delir de referință, al unui mare autor. A fost și este o experiență tare, un fel de teatru poetic muzical existențialist, un exercițiu de introspecție în zona de confort și de disconfort a alcoolicului poet care intră în stări suprarealiste, tocmai pentru că fuge de viața rece în care nu se regăsește. Se creează astfel o lume de vis fantastică, iar Alice devine alcoolicul universal, experimentând tot felul de situații comice, dramatice, prin reîntoarcerea la o copilărie surprinzătoare, imprevizibilă, suprarealistă. Este vorba, de fapt, despre singurătatea ancestrală a maturului – copil rănit, care se refugiază în zborul bahic.

Adrian Damian a făcut un decor care vorbește și trăiește singur, iar Vava Ștefănescu e spiritul alcoolicului, care se mișcă minunat între lumi. Mulțumesc pentru Alcool, Adei Milea și domnului Măniuțiu – sunt privilegiată că fac parte din acest demers de Ridicare la Verticală a spiritului. Am aflat despre mine multe, mi s-au dat curajul și forța de a experimenta starea de prezență; „Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.”

Alcool în țara minunilor…

Gabriel Răuță

Ca experiență, Alcool-ul a fost tare. Tare călătoria în abisul poemelor lui Ion Mureșan! Extremă, aș zice, prin faptul că acest autor te obligă cumva să-i parcurgi scrierile, cu toate simțurile.

Tare Ada Milea! Un cocktail de efervescență, pasiune, umor, generozitate, răbdare și rigoare. Dependența e subînțeleasă. Am fost fascinat de felul în care ne-a apropiat de compozițiile ei și de faptul că muzica, așa cum o face ea, este actorie pură. Și mă bucur să fim împreună pe aceeași scenă!

Alexandru Jitea

Atmosfera din Alcool a fost creatoare, fecundă din punct de vedere artistic, oferind în același timp o reflecție discretă omului rafinat și profund, care aspiră spre cunoaștere. Întâlnirea cu Ada Milea și cu regizorul Mihai Măniuțiu reprezintă întotdeauna un subtil, dar profund prilej de introspecție, atât personală, cât și profesională. Publicul este invitat să cunoască un univers mai colorat, aflat între lumină și întuneric, cu puternice vibrații către existența fără margini, fără bariere. În rest… „A fost seară… A fost dimineață… Iar asta a fost demult. Și o singură dată”.

Bobo Burlăcianu

Lucrez cu Ada Milea de 11 ani și orice proiect semnat de ea are parte automat de toată atenția și tot interesul meu. Ne înțelegem și lucrăm foarte bine împreună. Cântecele din Alcool au apărut și pe un disc audio, acum trei ani, și de atunci cântăm în concerte o parte dintre ele. În cea mai mare măsură m-a atras la proiect partea de actorie. E al doilea spectacol de teatru în care cânt, intersectându-mă și cu partea de joc actoricesc. Eu nefiind actor pe hârtie, neavând studii, e o mare provocare să accesez zona asta.

La repetiții a fost destul de ușor pentru mine, cunoscând deja cântecele. Actorii au fost foarte buni și s-a lucrat repede, într-un ritm extrem de susținut. Cu domnul Mihai Măniuțiu mai lucrasem și înainte și e o mare bucurie, iar dintre colegii de scenă, cu Gabi Răuță am colaborat mai demult la două spectacole, în care am semnat muzica. Mai mult, împreună cu Vladimir Ivanov, de la chitară bas și Alex Neagu de la tobe, avem de câțiva ani o formație de rock alternativ, The Bread Pits. Așa că am fost între prieteni. După primele reprezentații am avut o satisfacție foarte mare. Sunt bucuros de cum a ieșit și am avut un feedback bun din partea unor oameni din lumea teatrului, care au văzut spectacolul și în a căror părere am mare încredere.

N-am avut o mare surpriză legată de rol. M-am străduit să fiu cât mai bun și sunt mulțumit că am reușit să nu dezamăgesc. În primul rând pe mine și în al doilea rând echipa proiectului. Miza mea a fost cumva și asta, anume să nu fac notă discordantă cu actorii din spectacol, să-mi depășesc statutul de amator.

Alexandru Neagu

Am avut senzația că fac parte dintr-o mare orchestră, în care fiecare „instrumentist” încearcă să ofere ce are mai bun. Când oamenii se întâlnesc cu gândul de a crea, energia pare nelimitată. Nici nu-ți dai seama când au trecut șapte, opt ore de repetiții.

Am descoperit că este mult mai greu să exprimi ceva simplu, fără prea multe note și alterații. Pentru prima dată în 12 ani, de când cânt, am acompaniat cuvântul. A fost un proces de creație mult diferit, în comparație cu ce eram obișnuit. Publicul sigur a remarcat asta. Alcool este un joc de stări bine amestecate, în care nu-ți mai dai seama unde ești. Pe scena de la Alcool am învățat să privesc sunetul în imagini și să transpun imaginile în sunete.

Vladimir Ivanov

Nu sunt prima oară pe scenă ca actor! Am mai participat în liceu la câteva spectacole de teatru. Alcool, de la Nottara, ar fi a doua experiență, doar că la un nivel mult mai înalt. Eu sunt obișnuit cu scena, pentru că am concerte aproape săptămânal. Mi-am dorit foarte mult să colaborez cu Ada Milea și mai ales într-un spectacol de calibrul acestuia. Un spectacol pe care nu l-am văzut dinainte. Ascultasem însă muzica. Ca experiență, a fost foarte obositor, dar, în final, totul a meritat!

În primă fază, CD-ul pe care l-am ascultat nu mi-a oferit partea vizuală și erau lucruri pe care nu le înțelegeam absolut deloc. Pe scenă abia am început să le pricep și asta cu timpul, nu imediat. După ce spectacolul a prins o formă unitară, abia atunci s-au legat lucrurile. Am înțeles ce era în capul lui Mureșan când a scris ce a scris! Din punctul meu de vedere, dacă aș fi scris așa ceva, aș fi fost în diverse faze de alcoolemie. Aș fi scris o parte dintre versuri la bere, o parte, la tărie și o parte, în starea de trezie, uitându-mă pur și simplu la oameni. Noi (eu și cu Alex) am fost spectatorii de pe scenă, asemeni formațiilor din localuri, care încântă sufletele oamenilor sau îi alină, în unele cazuri. Locul meu este fix acolo unde trebuie să fie. Pe Mihai Măniuțiu nu-l cunoșteam, dar aveam așa o frică să nu stric feng shui-ul spectacolului!

EXTRASE DIN TEXT:

1. Facerea Lumii

A fost seară. A fost dimineață. Dar asta a fost demult.

Asta a fost demult.

A fost dimineață. A fost seară. Dar asta a fost o singură dată. A fost.

7. Ea are ochii

Ea are ochii… Ea are ochii… ca două-ncăperi de arhivă.

Ea are ochii… Ea are ochii… ca două legi

Ea are ochii… ca două-ncăperi de arhivă

în care eu peste mine, eu peste mine, eu peste mine stau stivă

Ea are ochii… încercuiți de gheruțe.

Are țepi foarte dulci

Ea are ochii… încercuiți de gheruțe. Îți vine s-o culci… într-un pat cu mămăruțe.

Ea e sălbatică, e mereu gata-gata să sară să muște

Dar e gata s-adoarmă la mijlocul săriturii,

Ea are capcane cu miere… în jurul gurii, îți vine să tragi peste ea / cearșaful pădurii.

Ea e foarte frumoasă… e foarte frumoasă…

E foarte frumoasă… e foarte frumoasă

și foarte-foarte-foarte-foarte periculoasă.

E foarte frumoasă… e foarte frumoasă…

Cetățeni, n-o lăsați să iasă din casă!

13. Alcoolicii

Vai săracii, săracii alcoolici, nimeni nu le spune-o vorbă bună!

Mai ales dimineața, când merg clătinându-se și caaad pe lângă ziduri, ca niște litere

Dar Dumnezeu e bun, e plin de iubire și aprooopie de eeei câte-o cârciumă,

Și unde-nainte nimic nu era

Ca un iepure, sare-n drum cârciuma

Și ochii le sclipesc de fericire.

Și pân’ la amiază… de trei ori se face toamnă, de trei ori pleacă și vin păsări din țările calde.

Iar ei vorbesc… vorbesc despre viață.

Despre viață, așa, în general.

chiar și alcoolicii tineri vorbesc

și dacă se poticnesc

nu înseamnă că expun idei importante chiar și alcoolicii tineri vorbesc

Tinerii, uneori, reușesc să spună lucruri… emoționante.

Despre autor

Ion Mureșan s-a născut pe 9 ianuarie 1955, în Vultureni, județul Cluj. În timpul studiilor la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, se alătură grupării „Echinox” – revistă de cultură a studenților, fondată în 1968, de Eugen Uricaru și Marian Papahagi. La absolvire, este repartizat în comuna Strâmbu, unde predă istoria, din 1981 până în 1988, când devine redactor la revista de cultură Tribuna, din Cluj.

În perioada de stagiu, intră în cenaclul Saeculum, din Beclean, iar după 1989, se dedică publicisticii, scriind articole de opinie, editoriale, reportaje, eseuri politice. Ajunge astfel redactor-șef al departamentului de cultură la periodice regionale – „NU”, „Evenimentul Zilei”, „Ziarul de Cluj” – și director editorial / redactor-șef la „Transilvania Jurnal”. Publică poezii, eseuri, recenzii, în principalele reviste literare din România. Din 2006, devine redactor-șef al revistei de cultură VERSO editate de Universitatea Babeș-Bolyai și redactor la revista Poesis International.

Primele poeme îi apar la 13 ani, în revista Cutezătorii, iar Editura Cartea Românească îi publică în 1981 primul volum, Cartea de iarnă (reeditată în 2013), care îi și aduce premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. În deceniile următoare, publică volume care îl consacră drept unul dintre poeții reprezentativi ai generației ‘80, cele mai multe premiate de Uniunea Scriitorilor: Poemul care nu poate fi înțeles (premiul pentru poezie al USR, în 1993), Cartea Pierdută – o poetică a urmei (eseuri, premiat de Filiala Cluj a USR, în 1998), Carnavalul din poiană (teatru pentru copii, volum premiat de Filiala Cluj a USR, în 2004), Paharul/ Glass /Au fond de verre (cu desene de Ion Marchiș, traduceri de Virgil Stanciu și Dumitru Țepeneag, publicat de Fundația Culturală Archeus & Scriptorium, în 2007), Cartea Alcool – 2010 (premiul pentru poezie al USR, în 2011 și premiul Academiei Române, în 2012), Oglinda aburită, (premiat de Filiala Cluj a USR, în 2013).

Prezent în: Antologia poeților tineri (alcătuită de George Alboiu), 1982; Antologia poeziei române, de la origini până azi (alcătuită de Dumitru Chioaru și Ioan Radu Văcărescu), 1998; Poezia română actuală, vol. I (antologie de Marin Mincu), 1998; Antologia poeziei generației ’80 (alcătuită de Alexandru Mușina), 2002; Băutorii de absint, 2007. Poemele i se traduc în franceză, engleză, germană, flamandă, în volum, sau sunt incluse în antologii de poezie: Le mouvement sans coeur de l’image (traducere de Dumitru Țepeneag, editura Belin, Paris, 2001), Acces interzis – Zugang Verboten (Buroarcrasch, în traducerea lui Ernest Wichter, Viena, 2008), The Book of Winter and Other Poems (Plymouth Press University, 2011), Streiflicht – Eine Auswahl (antologie bilingvă, cu 81 de autori români, în traducerea lui Christian W. Schenk, la Dionysos Verlag, 1994), Voor de prijs van mijn mond (antologie de poezie română a ultimei jumătăți de secol, în traducerea lui Jan H. Mysjkin, la Poesie Centrum, Belgia, 2013).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor în 1981, 1993, și 2010, Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia, acordat de Centrul Național de studii Mihai Eminescu, în 2013. În 2004, a fost distins cu ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler.