O hangiţă frumoasă (Mirandolina), un marchiz sărac (dar mându) , un conte bogat (care împarte cadouri) şi un cavaler misogin (care declară că nu se va lăsa prins în mrejele vreunei femei)!

Fără îndoială, este vorba de o comedie italiană a secolului al XVIII-lea. Deşi este curtată de contele D’Albafiorita  şi de  marchizul di Forlipopoli, atenţia Mirandolinei este atrasă de cavalerul di Ripafratta. Dar, cu siguranţă, dragostea şi viclenia femeilor nu s-a schimbat  în ultimele două secole, drept urmare pare aproape imposibil să să nu apreciem această piesă atemporală, privind-o pur şi simplu ca pe o comedie de situaţie şi de caracter.

Despre „Hangiţa”, Carlo Goldoni scria în „Memoriile”: „fără a o citi n-ai crede că planurile, demersurile şi triumful Mirandolinei pot izbândi într-un răstimp de douăzeci şi patru de ore. Am fost poate linguşit în Italia, dar toţi m-au încredinţat că nu scrisesem până atunci nimic mai firesc şi mai bine condus şi că acţiunea piesei e completă şi susţinută în chip desăvârşit”.