|
Mă numesc RADOF ŞTEFAN şi m-am născut la 1
Decembrie 1934 īn comuna Buftea, judeţul Ilfov şi sunt fiul lui
ION RADOF sau IOAN RADOV ( tatăl meu s-a născut īn Basarabia,īn
comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, judeţul Cetatea Albă ) şi al
MARIEI RADOF născută NICOLAE īn comuna Butimanu, plasa Răcari,
judeţul Ilfov, ambii decedaţi. Tatăl meu
a fost mic negustor īn Bucureşti pīnă īn anul 1949 cīnd a fost
obligat să-şi radieze firma din motive lesne de īnţeles. Īn 1952
este arestat pe stradă de securitate şi condamnat politic de
Tribunalul Militar - Bucureşti la doi ani muncă silnică
canal
După liberare devine muncitor la Flacăra Roşie,
apoi pensionar pīnă īn anul 1990 cīnd a decedat. N-a fost membru
al niciunui partid.
Mama a fost secretară steno-dactilografă īn
Ministerul de Război din 1941 pīnă īn 1948 cīnd a fost dată
afară. Lucrează sporadic pe unde poate şi traumatizată de
arestarea tatălui, apoi a mea se īmbolnăveşte foarte grav, după
care suferă o operaţie care-i va şubrezi definitiv sănătatea.
Se pensionază medical īn1958 iar īn 1974 moare,la numai 58 de
ani. N-a fost membră a niciunui partid.
Am avut o copilărie relativ fericită pīnă la
vīrsta de 15 ani: şcoala primară am făcut-o la Şcoala Parohială
catolică Sfīntul Iosif din Bucureşti apoi pīnă la
reforma īnvăţămīntului de tristă amintire, am urmat cursul
inferior al Colegiului Naţional Sfīntul Savade unde am fost
īndrumaţi conform noilor directive, binenţeles doar o
parte din noi, către şcolile profesionale. La sugestia naivă a
tatei m-am īnscris la una comercială, nutrea convingerea că şi
īn comunism negustoria va fi tot negustorie. A murit cu
speranţa că va putea fi iarăşi negustor, la trei luni după
Decembrie89 a făcut infarct, de bucurie sau de necaz, nu
ştiu.
După un examen de diferenţă, aprobat de
Ministerul Īnvăţămīntului, am urmat şi absolvit īn 1952
ultimii doi ani ai Şcolii Medii de Comerţ Exterior Nr. 2
din Bucureşti, după care am fost repartizat ca funcţionar la
B.N.R.- Ploieşti filiala Puchenii Moşneni; de facultate nici
nu putea fi vorba, eram cineva, aveam dosar serios, tata era la
canal şi ca urmare la 3 Martie 1953 am fost arestat, tot de
securitate, judecat şi condamnat de Tribunalul Militar
teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire
īmpotriva orānduirii de stat. Acum cīnd īmi amintesc despre
ce capete de acuzare a fost vorba, mă umflă rāsul, atunci īnsă,
īn noaptea cīnd m-au arestat, mi-au ieşit primele fire de păr
alb. Tata era la canal iar mama era bolnavă, fără servici şi
singură
După venirea tatei de la canal - cu chiu cu vai, obţinem
un recurs care īn mod surprinzător este aprobat. Mai tārziu
ne-am dat seama că de fapt era logic fiindcă prin Convenţia
de la Geneva din Mai 1955 o parte din copiii şi
tinerii arestaţi( īntre 15 şi 20 de ani ) am şi fost amnistiaţi.
Cu toată amnistia, interdicţiile condamnării
totuşi funcţionau: Aşa de pildă am făcut armata la detaşamentele
de muncă ale D.G.S.M ( un fel de lagăre de muncă ) iar după
liberare, īn 1958 am avut prima tentativă de a intra la
Institutul de Teatru, īncă nu-i spunea I.L.Caragiale, după trei
săptămāni īnsă am fost descoperit şi exmatriculat. M-am angajat
ca manipulator de mărfuri şi ambalaje ( hamal ) la O.C.L.
Alimentara 23 August īn halele Obor, apoi funcţionar comercial,
unde am stat pīnă īn toamna anului 1960 cīnd, īn sfārşit, am
fost admis la Institutul de Teatru, dar prin garanţia politică a
maestrului Radu Beligan, care fusese profesorul meu īn prima
tentativă şi a rectorului facultăţii: maestrul COSTACHE ANTONIU
la clasa căruia am şi absolvit īn 1964.
M-am căsătorit cu actuala doamnă: DOINA RADOF
născută HOSSU īn anul 1962,rofesoară de fizico matematici,
actualmente pensionară şi care, de peste 40 de ani, mă īnvăluie
cu dragostea şi devotamentul său. Nu a fost membră a niciunui
partid.
Cum se arată , după şansele care mi le-a oferit
viaţa şi după īmprejurări, am practicat mai multe meserii-dacă
le pot numi astfel - : hamal, vānzător, funcţionar, decorator,
contabil şi abia, destul de tārziu, la 30 de ani am reuşit să-mi
realizez visul care s-a īnfiripat īncă de pe vremea cīnd eram
elev al Colegiului Naţional f. Sava şi unde, imediat după
război, īn sala acestui liceu funcţiona Teatrul Naţional.
Cu o temperată lipsă de modestie consider că
după o carieră de 40 de ani nu am reuşit să īnşel aşteptările
marilor mei maeştri şi binefăcători, de care sānt māndru, pentru
că datorită lor şi al tuturor acelora care au avut īncredere īn
mine, am reuşit să devin unul din actorii importanţi ai acestei
ţări.
Mi-am īnceput cariera la teatrul din Piatra
Neamţ de unde īn toamna anului 1965, la īndemnul eminentului om
de teatru şi regizor CORNEL TODEA cu care lucrasem şi la
televiziune, m-am prezentat la concursul organizat de teatrul C.
I. NOTTARA. condus la acea vreme de copleşitoarea personaliste
a lui HORIA LOVINESCU, dramaturg de-o originalitate aparte, cu o
vastă cultură şi o aleasă boierie īn spirit şi-n gesturi
concurs pe care l-am cāştigat. Venirea mea la teatrul Nottara
a coincis şi cu īnceputurile unei perioade mai transparente şi
reformatoare īn teatru, iar personalitatea fascinantă a lui H.
Lovinescu a reuşit să atragă de partea lui un număr impresionant
de tinere talente cu care alături de cei mai vārstnici şi cărora
le purta un respect senorial, a format un suflu nou şi destul de
liberal pentru acele vremuri; īn acest climat şi sub atenta lui
oblăduire m-am format şi dezvoltat ca artist.
Cu toate că m-am pensionat īn 1996 am rămas
devotat acestui teatru, nu numai pentru izbānzile care le-am
avut pe scena lui sau īn turneele internaţionale īn care l-am
reprezentat, ci mai ales pentru Lovoinescu care m-a iubit şi m-a
apărat ca un părinte
Cu vīrsta şi mai ales după Decembrie 89,
fiindcă mai īnainte nu fusesem acceptat, am primit să fiu
profesor asociat: la A.T.F. īntre anii 1990 1994. şi la
facultatea Hyperion, īntre anii 1996 2000., activitate din
care m-am retras din acuza degradării īnvăţămīntului de
specialitate.
Crezānd cu toată fiinţa şi motivat de experienţa
tinereţii mele, după 89 m-am angajat īn activitatea civică şi
apoi cea politică membru fondator al Alianţei Civice şi apoi
membru fondator al P.A.Civice pentru care am candidat şi am fost
ales senator de Ilfov īn legislatura 1992 1996 dar din
păcate şi această experienţă m-a dezamăgit şi astfel m-am
retras definitiv din viaţa politică, preferānd să mă īntorc la
īndeletnicirile mele fundamentale: arta actorului şi scrisul.
Sunt autor a cinci volume de versuri: Casca de
foc, Iris, Statui īn iarbă, Şoimul īn iarnă, Efectul de seră şi
al unui volum sinteză, plus inedite, publicat īn colecţia
Poeţi Contemporani la editura Eminescu sub titlul: Şoimul īn
Iarnă.
Am publicat schiţe, eseuri şi articole de
specialitate şi atitudine civică ; autor a mai multor scenarii
de film şi T:V., e.t.c
Membru al U.N.I.T.E.R. şi al Uniunii
Scriitorilor din Romānia, iar ca urmare a detenţiei mele sunt şi
membru al A.F.D.P.R..
Am dat viaţă la o galerie semnată de personaje (
roluri principale ) din dramaturgia naţională şi universală,
clasică, modernă şi contemporană, īn teatru, īn cinematografie,
televiziune şi la radio.
Am lucrat cu cei mai importanţi regizori:
Īn Teatru: George Rafael, Cornel Todea, Dinu
Cernescu, Dan Nasta, Sanda Manu, Sorana Coroamă, Mircea Marosin,
Petrică Ionescu, Dan Micu, Alexa Visarion, Lucian Giurchescu,
Anca Ovanez, Alexandru Dabija,Alex. Bocăneţ, Mihai Berechet, Ion
Cojar, Tudor Mărăscu, Mircea Cornişteanu, Ion Olteanu, e.t.c
Īn Televiziune: Radu Penciulescu, Andrei
Brădeanu, Al. Miron, Miron Niculescu, Petre Sava Băleanu, Eugen
Tudoran, Olimpia Arghir, Dan Necşulea, Silviu Jicman, Sergiu
Ionescu, e.t.c
Īn Cinematografie: Lucian Pintilie, Mircea
Mureşan, Andrei Blaier, Radu Gabrea, Gh. Turcu, Alex. Boiangiu,
Calotescu, Eugen Petringenaru, e.t.c
Am jucat la: Paris, Koln, Lisabona, Nancy,
Kopenhaga, Helsinki, Praga, Bratislava, Belgrad, Atena, Salonic,
Budapesta, Moskova, Sankt Petersburg, Luxemburg, Sofia şi
Plovdiv, Mexico, Guanahato, Morelia şi Vera Cruz, e.t.c
Sunt laureat al mai multor premii din ţară şi
străinătate: Premiul A:T:M: şi al critici: īn 1980, 1982, 1984,
1986; laureat al festivalului de film de la Lucarno cu
filmul Prea mic pentru un război atīt de mare ; laureat
al festivalurilor de teatru de la : Nancy 1969 Franşa, Arhus
1970 Danemarka, Guanahato 1978 Mexic, Plovdiv 1999
Bulgaria ( cu Le Negres de Gean Genes īn regia lui Frank Hofman
- Teatrul Naţional din Luxemburg ).
M-am bucurat de aprecieri elogioase apărute īn
ziare de prestigiu din străinătate: Le Monde 24 Aprilie 1969
- Hazardul a vrut ca īn această seară trupa teatrului NOTTARA
din Bucureşti să prezinte Escurial de Ghelderode.
Dintr-odată actori adevăraţi jucau un teatru adevărat, un curent
a străbătut sala şi aplauzele au izbucnit.( B. Poirot-Delpech )
; Le Figaro Litteraire nr. 1200 5-12 Mai 1969: Cei doi actori
( Şt. Radof şi Şt. Iordache ) care apăreau īn Escurial de
Ghelderode, au dat o lecţie de teatru de o forţă şi de o
calitate excepţională.; Helsingin Sanomat 23 Septembrie 1970 :
Teatrul romīnesc ne-a trezit un interes aparte. Ştefan Radof
este un actor deosebit, jocul lui a fost dinamic, o prezenţă
scenică puternică şi plină de vigoare. Posibilităţile de
comunicare au fost variate şi complexe, expresivitatea verbală
şi fizică reuşind să suplinească neīnţelegerea limbi. Acestea au
fost cronicele īnceputului carierei mele
Īnşiruirea rolurilor jucate mi s-ar părea
īntr-un fel absurdă şi ne concludentă atīt vreme cīt ele au fost
cuprinse īn cronicile vremi care pot fi consultate, altminteri
ar face obiectul unui studiu de specialitate pe care, dacă
timpul īmi va acorda şansa, l-aş putea realiza.
Īn 2004 a fost decorat cu ordinul Steaua
Romāniei īn grad de Cavaler de Preşedintele Romāniei
Īn rest toate cele de mai sus le-am declarat pe
propria-mi răspundere.
|